Sfântul Iacob a trăit în secolul al IV-lea, în cetatea persană Bitlava. Din cauza prieteniei sale cu Izdegherd, împăratul perşilor, Iacob ajunge să jertfească zeilor. Ca urmare a lepădării credinţei în Hristos, mama sa îi scrie: „O, ticălosule! (…) Ai schimbat adevărul pe minciună, lăsând credinţa în Hristos şi ai primit înşelăciunea diavolească”.
Citind de mai multe ori scrisoarea din partea mamei sale, şi-a zis in sine: „Ştiu ce voi face ca să nu piară până în sfârşit sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat în uşa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide; căci ştiu că-mi va deschide, pentru că este Îndurat şi Milostiv şi nu voieşte moartea păcătosului, ci primeşte cu bucurie pe cei ce se pocăiesc”.
Pentru că mărturiseşte în faţa împăratului că este creştin, împăratul porunceşte să i se taie mădularele, în cele din urmă tăindu-i-se capul.
