Sfântul Ioan cel Milostiv a trăit în timpul împăratului bizantin Heraclie (610-641). S-a călugărit după moartea copiilor şi a soţiei. Datorită virtuţilor sale, a fost ales patriarh al Alexandriei. Sfântul Ioan era cunoscut pentru ajutorul dat săracilor, de unde şi numele de Eleemon, „Milostivul”.
Se spune că, primind în dar o pătură cu cusături scumpe, n-a putut adormi până nu a vândut-o, iar suma primită a dat-o săracilor. Se afla neîncetat la dispoziţia oricărei persoane care avea o rugăminte, o plângere sau o cerere. Nu s-a îngrijit doar de turma sa din Alexandria, ci şi-a extins ajutorul şi către poporul din Palestina, când acesta suferea din cauza invaziei perşilor şi a jefuirii Ierusalimului.
Mergând sfântul să cerceteze pe bolnavi, l-a întâmpinat un străin şi i-a cerut milostenie. El a poruncit slugii sale să-i dea şase arginţi. Străinul şi-a schimbat hainele şi l-a întampinat din nou pe Sfântul Ioan, zicând: „Miluieşte-mă, stăpâne, că sunt robit”.
El a poruncit din nou slugii sale să-i dea şase arginţi. Deşi sluga i-a atras atenţia că săracul s-a deghizat ca să mai ceară, patriarhul nu a spus nimic. S-a comportat ca şi când nu a auzit cele spuse de sluga sa. Străinul, după ce a luat a doua oară milostenie, s-a deghizat şi l-a întâmpinat din nou pe patriarh, cerând ajutorul. Din nou sluga îi atrage atenţia că este aceeaşi persoană, însă, patriarhul a răspuns: „Dă-i lui doi arginţi, ca nu cumva să fie Hristosul meu, Care mă ispiteşte pe mine!”.
Sfântul Ioan cel Milostiv s-a împotrivit împaratului Heraclie, atunci când acesta a încercat să impună erezia monoenergismului (conform căreia în Hristos s-ar fi găsit două naturi, divină și umană, dar o singura „energie”).
