Giorgiana Radu
Până aici a fost, ne-a fost, eram tentată să spun. Campania pentru alegerile prezidenţiale a fost prilejul cu care ne-am simţit băgaţi în seamă, chiar răsfăţaţi. Atâta dulceaţă n-a mai catifelat de mult timp glasul politicienilor în adresarea către cetăţeni. De la alegerile precedente, firește.
„Dragii mei, dragi români” am fost apelaţi abundent în această perioadă. Dacă nu se încheia campania electorală, cred că ne-am fi luat-o în cap și am fi uitat scopul real din spatele vorbelor cu miere, fistic și sarailii. Noroc că gura păcătosului adevăr grăiește și ne-a trezit un glas tare și răspicat care spunea că „ăștia” din diaspora nu sunt băgaţi cum ar trebui în seamă, arătând exact preţuirea politicianului faţă de cetăţeanul votant. De fapt, „ăștia” suntem toţi, chiar dacă alintaţi sezonier „dragii mei”, „dragi români”, sau „eroii cu ștampila”. Vom vedea cât ne va costa acest eroism, cu care ne avântăm ciclic, doar-doar se va petrece ceva și în favoarea noastră.
Perioada de dulcegării și promisiuni s-a încheiat, cu sau fără dezbateri. Aproape că nici nu mai contează. Așteptăm cu speranţă schimbarea. România a stat prea mult înţepenită în vorbe, în proiecte doar pe hârtie, în iluzii.
„Dragii români” s-au săturat de minciună, de sfidare, de discursuri demagogice și chiar patetice pe alocuri. Vor să li se respecte promisiunile făcute. Vor să trăiască într-o ţară cu spitale dotate corespunzător, să circule pe șosele și autostrăzi civilizate. Își doresc, în general, lucruri de bun simţ, care ar putea fi onorate dacă banii pentru investiţii n-ar fi dirijaţi înspre cu totul alte destinaţii decât cele corecte. Nu e de ajuns să le fie mărite salariile și pensiile, placă pusă la infinit, ca un patefon uitat în priză, în toate discursurile. Momeala aceasta s-a învechit și nu prea mai face victime. Sunt și alte lucruri importante pe care românii și le doresc pentru ţara lor, pentru copiii lor. De sloganuri zaharisite s-au săturat. Așteaptă, ca mereu, cu speranţă, schimbarea. Sigur că schimbarea nu se face peste noapte, dar…
„Dragii mei, dragi români”, „ăștia” suntem azi. Vom vedea de mâine ce va fi.
