Luiza Rădulescu Pintilie
Nu puţini sunt studenţii care vorbesc despre prof.dr.ing.Emil Stan, director al Departamentului Ştiinţele Educaţiei din cadrul universităţii ploieştene Petrol-Gaze, ca despre un „profesor cu har”. Specialist recunoscut în domeniul educaţiei, cu un doctorat în filosofia educaţiei, autor de manuale, o voce „critică”, din interior, argumentat şi cu autoritatea unei pregătiri la cel mai înalt nivel, asupra sistemului educaţional şi nu numai, distinsul dascăl a postat pe facebook, cu puţine zile înaintea deschiderii actualului an de învăţământ universitar, un interesant mesaj adresat „bobocilor” din anul I care au ales să se licenţieze în ştiinţele educaţiei.
Un fel de îndreptar al descoperirii unui „spaţiu al contrastelor” cum numeşte profesorul sălile de curs amplasate în corpul JII al universităţii, asigurându-i însă că tocmai asta le va da şansa „ să se se piardă şi să se regăsească în acelaşi timp”, dar mai ales să descopere că sunt „ acasă”. Şi le mai spune dascălul studenţilor săi, în acelaşi mesaj, că au pornit pe un drum pe care, parcurgându-l, pot afla că de fapt „căutarea adevărului este mai importantă decât adevărul”, că „adevărul este mai important decât exactitatea”, iar „întrebările te duc mai departe decât răspunsurile”, în timp ce „îndoielile sunt mai importante decât certitudinile”.
„Studenții pot greși”, adaugă prof.Emil Stan, grăbindu-se să completeze că şi ”Profesorii pot greși”.
Nu a uitat cel care are drept domenii de competenţă teoria şi filosofia educaţiei, educaţie civică şi etică aplicată să-şi îndemne studenţii să nu se teamă să greşească fiindcă „greșelile pot fi uneori mai relevante decât adevărurile de-a gata”. Merită reţinute şi alte idei care completează mesajul reputatului profesor: „Cititul este altceva decât studiul”, iar „învăţarea nu se confundă cu educaţia”. Strecurate cu tact pedagogic, se regăsesc chiar şi câteva sfaturi practice: „Întârzierile sunt permise dacă scuzele sunt deștepte”, „Cafeaua de la automat nu valorează nimic (nici ceaiul)”.
Iar dintre toate cuvintele de apreciere ce ar putea fi adăugate în legătură cu gândurile împărtăşite de distinsul profesor studenţilor săi, încheiem aceste rânduri cu unul dintre multele mesaje de răspuns scrise sub postarea domniei sale, cu entuziasm şi cu mărturisit… dor de cursurile pe care le predă: „Mai adaug eu o liniuţă: eu sunt profesorul de la care veţi învăţa cel mai mult şi de care vă veţi aminti cel mai des atunci când veţi profesa. P.S.: Spun asta la un interval destul de lung de când am terminat facultatea.” Mult succes Profesorului şi mult succes studenţilor în lumea căutărilor, a descoperirilor şi a regăsirilor în care tocmai au intrat!
