Sfinţii Zenovie şi Zenovia au vieţuit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). S-au născut în cetatea Egeea din Cilicia.
Au moştenit de la părinţi nu doar o avere uriaşă, ci şi credinţa în Hristos. Râvnind după dragostea Domnului, şi-au împărţit toată averea săracilor. Datorită vieţii virtuoase, Zenovie a fost ales episcop al cetăţii Egeea. Dumnezeu i-a dăruit lui Zenovie, pentru lepădarea grijii lumeşti, puterea de a vindeca toată boala şi neputinţa din popor.
În timpul persecuţiei împotriva creştinilor, Zenovie a fost arestat şi dus înaintea Prefectului Lysias care i-a spus: „Ai de ales una din două: ori viaţa, ori moartea; însă viaţa o vei avea dacă vei aduce jertfă zeilor noştri”. La acestea, Sfântul Zenovie a zis: „Viaţa fără Hristos moarte este, câtă vreme moartea pentru El înseamnă viaţă, nicidecum moarte”.
În timp ce era supus chinurilor, a venit în faţa judecătorului Zenovia, sora sa. Aceasta a spus că doreşte să bea şi ea paharul pe care îl bea fratele ei, ca să dobândească şi ea cununa vieţii. Au fost aruncaţi împreună în foc şi în păcură clocotită, iar în cele din urmă decapitaţi cu sabia.
