Un sat descoperit, cândva, la întâmplare, pe harta Prahovei devine de astăzi, oficial, locul de suflet al „fraţilor” din Meyrie-Franţa
Luiza Rădulescu Pintilie
Trecutul, prezentul şi viitorul se aşază astăzi, laolaltă, pe actul oficial al înfrăţirii comunei prahovene Ceraşu cu localitatea Meyrie din Franţa, sub semnătura comună a primarilor celor două aşezări – Dumitru Duca şi Rey Eugene – cu întreaga responsabilitate a învestiturilor lor oficiale, dar şi cu toată încărcătura de solemnitate, bucurie şi emoţie a unor asemenea momente, a căror primă parte a avut loc, la începutul acestei luni, în localitatea franceză.
Şi nu a fost aleasă deloc întâmplător această zi sărbătorească de sfârşit de octombrie, rânduită în calendare drept zi a unuia dintre cei mai iubiţi sfinţi creştini – Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de Mir, care aduce cu ea, în lumea satului românesc, unele dintre cele mai frumoase tradiţii şi obiceiuri de la cumpăna dintre două anotimpuri – toamna roadelor şi iarna odihnei, răsplată a trudei de peste an şi răgaz al reînnoirii forţelor pentru primăvara ce va veni şi deopotrivă timpul apropierii, al bunăvoirii şi al înţelegerii între oameni, fie ei ai locului ori de pe alte meleaguri.
Fiindcă la Ceraşu vor fi, astăzi şi mâine, două zile de adevărată sărbătoare şi ospeţie, în prezenţa unei numeroase delegaţii sosite din sud-estul Franţei, din localitatea Meyrie, între care se regăsesc şi membri ai Consiliului Municipal, dar şi ai Asociaţiei „Salvaţi satele româneşti” – cea care a deschis, încă de acum aproape 35 de ani, drumul apropierii aşezărilor ce îşi înfrăţesc acum istoriile, inimile oamenilor şi mâinile cu care aceştia pot să facă, împreună, cu mult mai trainică puntea de legătură nu numai între hărţile geografice ale locurilor din Europa în care trăiesc, ci şi între cele sufleteşti. ”Festivalul munţilor”, „Ziua comunei”, parada portului popular, cel mai mare târg agro-alimentar din zonă, întâlnirea cu familiile care împlinesc cincizeci de ani de căsătorie sunt doar câteva dintre momentele unei sărbători care alătură tradiţiei înrădăcinate frumos la Ceraşu şi deschiderile către viitor, devenind şi una a prieteniei fără de hotare, a multiculturalităţii, a spiritului european, a bucuriei de a fi împreună, ca membri ai unei mari familii.
De douăsprezece ori câte o jumătate de secol !
Mândru de ţara din care vine şi de aşezarea pe care o conduce în zona muntoasă nord-estică a Prahovei, în costumul popular de pe Valea Teleajenului, înnobilat cu tricolor, s-a înfăţişat primarul comunei Ceraşu, Dumitru Duca, în faţa gazdelor sale din Meyrie-Franţa, la începutul acestei luni (1-8 octombrie) şi tot la fel îi va întâmpina şi astăzi când este, la rândul său, gazda unei delegaţii de 55 de reprezentanţi ai localităţii franceze, care vor participa la ceremonia semnării oficiale a documentului privind înfrăţirea celor două aşezări.
O înfrăţire al cărei început vine din… istorie, sistematizarea satelor româneşti lansată de Nicolae Ceauşescu, înainte de 1989, având ecou până în satul Meyrie, din Franţa, unde, impresionat de pericolul distrugerii universului rural, Roger Goyet lua inţiativa susţinerii activităţii Asociaţiei Elveţiene „SOS – Satele româneşti” şi alegea, la întâmplare, pe o hartă, o aşezare din România în care să vadă, cu ochii săi, cum s-ar putea implica în salvarea unei lumi atât de aparte. Satul acela a fost Slon, dintre cele şase care alcătuiesc comuna Ceraşu. Şi dacă începutul a fost, ca orice început, ceva mai timid, timp de mai bine de 30 de ani au fost păstrate legături, cele care au făcut posibile parafarea oficială şi de suflet a înfrăţirii de acum. Iar drama unei familii din Ceraşu, împovărată de greaua suferinţă a unuia dintre copii, a strâns şi mai mult această legătură, dându-i ceea ce numai „fraţii” care ţin unul la celălalt pot să înţeleagă şi să transforme în ajutor necondiţionat, fie el o vorbă bună şi o încurajare care uneori pot să întreacă până şi susţinerea materială. O asemenea nobilă frăţie a fost parafată mai întâi în Franţa, unde primarul Dumitru Duca a fost însoţit de o delegaţie de 45 de reprezentanţi ai comunei şi va primi astăzi blazonul oficializării, în cadrul unei ceremonii la care vor participa cei 55 de oaspeţi veniţi din Meyrie, alături de primarul Rey Eugene şi de Roger Goyet fiind prezenţi membri ai Consiliului Municipal, dar şi ai asociaţiei care a ţinut vie, peste timp, flacăra legăturilor prieteneşti, în fapt prieteni de toate vârstele şi profesiile, „fraţi” membri ai unei familii risipite în două ţări, în două sate, dar între care s-a statornicit un drum străbătut de fiecare dată cu căldură sufletească. Lângă „Cupa Înfrăţirii” pe care au primit-o în dar în urmă cu câteva săptămâni, oaspeţii vor duce cu ei acasă şi o plachetă pe care sunt gravate simbolica strângere de mână frăţească a înfrăţirii, stemele celor două aşezări şi numele lor – Ceraşu şi Meyrie, dar şi mici amintiri: drapelul României, obiecte de artizanat, traforaj şi pictură realizate de copii din Ceraşu. Şi pentru că astăzi, în ziua Sfântului Dumitru, e şi o sărbătoare a rodului ogoarelor, al viilor şi al livezilor, nu se putea să nu se alăture şi un semn al hărniciei şi al bucuriei de a fi gazde bune: magiun de prune şi celebra ţuică de Ceraşu. Cu siguranţă însă şi amintirile zilelor petrecute la Ceraşu vor deveni ele însele daruri fără de preţ!
Aşa cum şi cei din Ceraşu au aşezat deja în cufărul propriilor amintiri de familie tot ceea ce au văzut, au auzit şi au trăit în recenta lor vizită la Meyrie. O vizită căreia oaspeţi şi gazde îi adaugă astăzi încă un frumos moment. Şi pentru că primarul Dumitru Duca a ştiut să strângă în timp mulţi prieteni ai aşezării sale, ai administraţiei pe care o conduce cu însufleţirea celui care are mare grijă de casa şi de familia sa, vor fi prezenţi şi la acest moment – ca şi la toate celelalte din aceste zile – mulţi alţi oaspeţi – oficialităţi şi colaboratori, printre care se vor afla: prefectul Mădălina Lupea, ministrul Radu Oprea, preşedintele Consiliului Judeţean, Bogdan Toader, parlamentarii Rodica Paraschiv, Laura Moagher. E aşteptată, de asemenea, o delegaţie din localitatea Bosico-Italia, cu care localitatea franceză e înfrăţită.
Dar poate cea mai emoţionantă dintre prezenţele din sala care va găzdui ceremonia semnării „Actului de înfrăţire” va fi cea a celor 12 familii din localitate ce vor fi sărbătorite pentru împlinirea a cincizeci de ani de căsătorie. Şi ce alt exemplu de legătură între oameni decât acesta ar fi putut să fie ales ca simbol al întregirii, prin înfrăţire, a familiei mari a comunei Ceraşu?! Aşa încât, pe lângă „Diploma de Excelenţă”, tradiţionala sticlă cu şampanie, un mic dar bănesc, insignele şi cocardele tricolore ce vor fi acordate fiecărei familii, poate că mulţumirea cea mai mare va fi aceea de a li se urma exemplul de înţelegere în bucuria şi greutatea vieţii pe care le-au purtat, împreună, câte o jumătate de secol. De douăsprezece ori câte o jumătate de secol ar putea deveni un simbolic orizont de timp şi pentru existenţa înfrăţirii parafată în această zi, încât „aurul” multor toamne să-i sporească rodnicia şi frumuseţea !
Parada portului popular, cetatea „La comoară” şi scara iubirii
Mai tihnită în zi de mare sărbătoare, viaţa vrednicilor locuitori din Ceraşu va îmbrăca astăzi straiele cele bune! Parada ce va deschide manifestările programate astăzi şi mâine va aduce, cu siguranţă, multă lume la şoseaua ce străbate de la un capăt la altul centrul comunei ca să vadă flăcăi purtând, falnic, steaguri tricolore şi mânând cai cu ciucuri roşii prinşi în coamă, perechi de fete şi băieţi din zece localităţi învecinate îmbrăcaţi în costumele populare scoase din lăzile de zestre ale familiilor şi care se vor întrece apoi, în cântec, joc şi voie bună, în cadrul celei de-a XIX-a ediţii a „Festivalului Munţilor”.
Lume multă va fi şi la cel mai mare târg agro-alimentar din zonă care a intrat în tradiţie să se organizeze, de Sfântul Dumitru, la Ceraşu, marcând şi „Ziua Comunei”, producători şi comercianţi din judeţ, dar şi din Covasna, Buzău sau Braşov expunând, spre vânzare, tot ceea ce a rodit mai mult, mai bine şi mai frumos, în această toamnă, munca lor. Pe „ viu” vor vedea toate acestea şi oaspeţii din Franţa şi poate unii dintre ei chiar se vor încumeta să ţină pasul horei româneşti! Aşa cum comorile pe care le vor putea privi de aproape în cele trei muzee ale satului – de la Centrul Cultural, din biserica aşezării şi în colecţia personală a folcloristului Traian Frâncu – le vor dezvălui vechimea, originalitatea, unicitatea, frumuseţea şi autenticitatea unor exponate de etnografie, folclor, meşteşug, straie şi obiecte bisericeşti. Iar vizita în Cetatea „Ciugă” – „La comoară”, cum mai este cunoscută – le va încânta privirea şi gândul prin pitorescul unei zone care merită văzută măcar o dată în viaţă. Şi tare mândru şi mulţumit că poate arăta atâtea frumuseţi şi bogăţii oaspeţilor săi ni s-a părut a fi primarul Dumitru Duca – purtător, la rându-i, al numelui sfântului sărbătorit astăzi, ca mulţi alţi români! Şi nu e niciun dubiu că oaspeţii din Meyrie vor găsi multe motive să iubească, chiar de la prima vedere, locurile acestea, să povestească şi altora despre ele şi să revină. Iar locul acesta, ales cândva, pe o hartă, la întâmplare, îi va răsplăti prin frumuseţile sale şi prin comorile sufleteşti ale oamenilor săi de fiecare dată, confirmând iar şi iar ceea ce a spus, încă de acum de mult timp, un înţelept teolog: ”Iubirea este legătura societăţii şi înfrăţirea între oameni. Este baza fericirii şi bunăstării oamenilor, scara care ridică pe om la desăvârşire”.
