Giorgiana Radu
Cu puţin înaintea împlinirii a patru ani de la tragedia din Clubul Colectiv, cuţitul neglijenţei, al nepriceperii și superficialităţii autorităţilor a fost aspru răsucit în rana nevindecată și nevindecabilă. În special a rudelor victimelor și a supravieţuitorilor acelei nefaste întâmplări. Dar și a noastră, a privitorilor de pe margine, pentru că tot ceea ce s-a întâmplat atunci a fost, este și rămâne o dramă naţională.
Pe lângă ceea ce știam, imaginile apărute acum în spaţiul public, ţinute ascunse de ochii nu doar ai presei, cât mai ales a anchetatorilor, arată cât de neinstruite și de neputincioase sunt serviciile înfiinţate întru salvarea vieţilor omenești. Ce folos toate exerciţiile de simulare a diferitelor situaţii – cutremure, incendii ș.a.m.d – dacă puși în faţa cumplitelor evenimente, „salvatorii” se arată incapabili și depășiţi?
Dar, mai grav decât eșecul în gestionarea tragediei este dispreţul afișat faţă de victime. Cât de inuman, cât de mic sufletește poţi să fii tu, Orlando Şchiopu, inspector şef al ISU Bucureşti-Ilfov, să-i dai în avuţia ta masculină, pe cei care zac muribunzi pe caldarâm? Ești atât de mândru de tine, încât vieţile lor sfârșite acolo, în tabloul terifiant pe care-l ai în faţă, ţi se par insignifiante în comparaţie cu bărbăţia ta cu care înjuri morţii? Nu doar că orbecăi incapabil, dar nesimţirea ta n-are limite. Ești – simt nevoia să-ţi spun asta – o mizerie de om.
Imaginile apărute abia acum reaprind focul ce ardea mocnit în sufletele celor care și-au pierdut suflete dragi atunci, la finalul acelui octombrie funest și ne arată încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de bine acţionează instituţiile abilitate să ne salveze în cazuri disperate. Suntem, așa am fost mereu, la voia întâmplării, la mila lui Dumnezeu, cum spune bunica mea.
Zeci de pompieri care se călcau pe picioare fără să facă nimic, răniţi căraţi, nu pe tărgi, ci mai rău decât în război, pe niște paleţi pentru mărfuri, un grosolan cu uniformă și gură spurcată, autorităţi care-și ascund adevărata pricepere – nu cea pe care o laudă înaintea microfoanelor și a camerelor TV , că s-a intervenit impecabil – aceasta este faţa reală și tragică a României, arătată de colegii de la Libertatea. Așa să știm că se procedează, dacă, Doamne ferește, și nouă ni se va întâmpla ceva similar.
Nu demult, am văzut îndeaproape cum intervin cei de la IGSU, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. O adunătură de oameni care nu știu, în unele împrejurări grave, să managerizeze o situaţie.
Ca și în alte cazuri, cei care au încercat escamotarea acestor imagini, probabil vor scăpa neatinși de justiţie. Sunt destule vârfuri implicate – foarte sus situându-se chiar abundent lăudatul Raed Arafat – pentru a dărâma un întreg sistem putred.
Colectiv, Caracal, … și aceleași autorităţi. Timpul trece, oamenii rămân în funcţii, uitarea se instalează și ea.
A trecut peste noi tragedia cutremurătoare Colectiv. Se stinge, încet și dureros, cazul Caracal, subiect deja de anecdotă, în care un monstru defilează, din ce în ce mai bine hrănit, prin faţa camerelor de luat imagini. Dincă povestește relaxat despre pasiunile lui sexuale, iar ţipătul disperat al adolescentei Alexandra, la 112, devine cenușă a uitării. Ce mai e de spus, ce mai urmează?
