Bacteriile devin din ce în ce mai rezistente la antibioticele comune. Adesea, această rezistenţă este mediată de gene de rezistenţă, care pot să sară, pur si simplu, de la o populaţie bacteriană la alta, potrivit eurekalert.org, preluat de MedLive.ro.
Se presupune că genele de rezistenţă se răspândesc, în primul rând, atunci când sunt utilizate antibioticele, o idee susţinută de teoria lui Darwin, conform căreia numai în cazurile în care sunt utilizate antibioticele, o bacterie rezistentă are un avantaj comparativ cu alte bacterii. Într-un mediu fără antibiotice, bacteriile rezistente nu au avantaje. Acest lucru explică de ce specialiştii sunt îngrijoraţi de utilizarea excesivă a antibioticelor şi solicită mai multe restricţii în privinţa acestora.Oamenii de ştiinţă de la ETH Zurich şi de la Universitatea Basel au descoperit, printr-un nou studiu, un mecanism suplimentar, necunoscut anterior, care răspândeşte rezistenţa în bacteriile intestinale, independent de utilizarea antibioticelor.
”Restrângerea utilizării antibioticelor este importantă, dar această măsura nu este suficientă pentru a preveni răspândirea rezistenţei. Dacă doriţi să controlaţi răspândirea genelor de rezistenţă, trebuie să începeţi cu microorganismele rezistente în sine şi să împiedicaţi răspândirea acestora, de exemplu prin măsuri privind igiena sau prin vaccinare”, explică Mederic Diard, autorul principal al studiului.
Bacteriile persistente sunt responsabile pentru acest mecanism nou de răspândire a rezistenţei. La fel ca bacteriile care poartă gene de rezistenţă, bacteriile persistente pot supravieţui tratamentului cu antibiotice. Ele se încadrează într-o stare temporară, inactivă şi îşi pot reduce metabolismul la minimum, astfel că antibioticul nu le distruge.
De exemplu, în cazul salmonellei, bacteriile intră în stare latentă când pătrund în ţesutul din interiorul intestinului. După ce invadează ţesutul, bacteriile persistente pot să traiască acolo nedetectate luni întregi înainte să se trezească din starea latentă. Dacă afecţiunile sunt favorabile supravieţuirii bacteriilor, infecţia poate să apară din nou. Chiar dacă bacteriile persistente nu pot să provoace o infecţie nouă, pot avea efecte adverse. În cazul salmonellei sunt frecvente bacteriile persistente care transportă molecule mici de ADN, care conţin gene de rezistenţă. În experimentele făcute pe şoareci, oamenii de ştiinţă au demonstrat că salmonella latentă în intestin îşi poate transmite genele de rezistenţă către alte bacterii individuale şi aceeaşi specie şi chiar către alte specii, cum ar fi E.coli din flora intestinală normală.
Cercetătorii au demonstrat că bacteriile persistente sunt foarte eficiente în transmiterea genelor de rezistenţă imediat ce ies din starea latentă şi se întâlnesc cu alte bacterii susceptibile la transferul genelor.
”Prin exploatarea bacteriei persistente care este gazdă, plasmidele pot supravieţui o perioadă mai mare într-o singură gazdă, înainte de a se transfera către alte bacterii. Acest lucru accelerează răspândirea, iar acest transfer are loc indiferent dacă persoana respectivă ia antibiotice sau nu”, explică Diard.
Pe viitor, oamenii de ştiinţă îşi propun să exploreze teoriile şi pe animale care suferă mai des infecţii cu salmonella, cum ar fi porcii. De asemenea, vor să descopere dacă este posibil să controleze răspândirea rezistenţei prin vaccinare sau prin administrarea probioticelor.
