Nicoleta Dumitrescu
Pe lângă marea agitaţie în faţa camerelor de luat vederi, ocupanţii funcţiilor vremelnice mai au şi o altă mare pasiune: să fie vizibili pe paginile de socializare, fie cele proprii, fie cele oficiale ale instituţiilor pe care le reprezintă. Aşa că, primesc o vizită la birou, protocolară sau neprotocolară, ies în afara spaţiului de lucru, pe teren, evenimentul, obligatoriu, se „consemnează” pe facebook, de cele mai multe ori fiind vorba despre două-trei poze, din unghiuri diferite.
Lipsesc, în schimb, „traducerile” instantaneelor, în sensul că nu se spune o vorbă despre motivul reuniunii şi cu cine a avut loc, ori dacă se însăilează câteva rânduri, acestea sunt lipsite de conţinut. Dar, surpriză, ca şi când toţi „prietenii” respectivilor, inclusiv cei din rândul funcţionărimiii care lucrează la stat, şi-ar desfăşura activitatea doar on-line, postările fotografiilor primesc, la câteva minute după apariţia lor, fără număr, „pupicei”, căţeluşi împăştiind inimioare, like-uri peste like-uri şi tot felul de comentarii, din care nu lipsesc termenii „minunat”, „felicitări”, „nota 10”!
Dacă fotografiile respective ar avea legătură cu timpul liber şi concediul, mai treacă meargă, însă, când postările au legătură cu activitatea unor instituţii publice, atunci această practică a reflectării activităţii devine chiar o problemă! Asta în condiţiile în care, de cele mai multe ori, aşa–zisa transparenţă a activităţii respectivei instituţii publice a fost transferată exclusiv pe facebook, dovadă fiind chiar fotografiile în care şefii instituţiilor se întâlnesc ei între ei, între uşile închise, fără ca, ulterior, să fie transmis un comunicat oficial despre scopul şi concluziile reuniunii!
De altfel, se pare că festivismul este acum la mare artă, având în vedere că practica transmiterii mesajelor – inclusiv a celor războinice, mai ales cu tentă politică – s-a transferat pe facebook.
Se întâmplă ceva de rău sau de bine, are cineva ceva să-i spună altcuiva, vrea să-l atenţioneze cu ceva, postează pe facebook, ca să vadă şi „prietenii” cât de „tare” este el, cât de repede a luat atitudine, cum nu s-a lăsat să fie călcat în picioare, cât de deştept este el etc.!
De fapt, e falsă impresia comunicării şi a audienţei, fiindcă de fapt transferul imaginii şi al activităţii pe reţelele de socializare, evitându-se întâlnirea sau confruntarea faţă în faţă, pune, de fapt, şi mai mari bariere între oameni deşi cel care postează un punct de vedere aşteaptă apoi, cu sufletul la gură, să vadă cine este sau nu este de acord cu el.
Transferul comunicării în virtual este mai degrabă o denaturare a realităţii, în contextul în care, de dragul festivismului, nimic nu mai este real, normal, natural. În spatele unui selfie, al unei fotografii în care cei care postează zâmbesc larg, să li se vadă şi dinţii, stau, în proporţiile cele mai mari, superficialul, situaţii gen lasă-mă să te las, linguşeala, trasul mâţei de coadă şi tăiatul de frunză la câinii consideraţi a fi cu covrigi în coadă!
E an electoral, e precampanie, e nebunie în curtea tuturor partidelor, aşa că festivismul va fi, în continuare, la mare artă!
