Nicoleta Dumitrescu
De ieri, aleşii neamului – parlamentarii – şi-au reluat activitatea în Casa Poporului, după încă o vară toridă şi plină de evenimente, inclusiv politice, cu siguranţă fiecare dintre ei propunându-şi ca, în ultimul an care a mai rămas din mandat, să recupereze ceea ce n-au bifat în ultimii trei, pentru binele acelora care i-au votat.
Va fi un debut al sesiunii de toamnă un pic mai atipic decât precedentele, având în vedere că unii dintre deputaţi şi senatori nu vor mai face parte dintre cei consideraţi la putere, îngroşând tabăra opoziţiei. Analizând de ce dar mai ales când s-a produs divorţul dintre ALDE şi PSD, pentru politicienii care au fost privaţi de a mai face parte din guvernare încă un an, decizia continuă să ridice semne de întrebare, în contextul în care sunt destui cei care s-au declarat bulversaţi de renunţarea la candidatura prezidenţială proprie şi ieşirea din coaliţie.
Cert este că nu e partid care să nu fiarbă în suc propriu, în condiţiile în care sunt destui cei care, mergând pe principiul „să moară şi capra vecinului”, găsesc mereu cărbuni pentru menţinerea focului din curtea altora. Astfel că, acum, în chingi sunt mai ales social-democraţii, graţie nu doar atacurilor dinspre Cotroceni ci şi ale grupurilor, tot mai multe, ale opoziţiei. Ba, unii din ultimele tabere, tot mai vocali, insistă, mai nou, şi pe semnarea unui acord politic pentru organizarea alegerilor parlamentare anticipate.
Dincolo de toate, această agitaţie în prag de toamnă este generată numai de dorinţa fie de a menţine puterea, fie de a pune mâna pe ea, chit că asta nu este o noutate.
De pe margine, liberalii, ţinând isonul preşedintelui statului care-şi mai doreşte un mandat, abia aşteaptă, spun ei, să îndrepte ceea ce este de îndreptat, acelaşi avânt al dreptăţii fiind fluturat şi de celelalte partide care şi-au desemnat candidaţi la Cotroceni.
E aşa un iureş că schimbarea poate să vină cu ei toţi, de la un capăt la altul al eşichierului politic, încât stai să te întrebi: Cum ar arăta şi ce ne-am face noi, poporul, dar mai ales ţara asta, dacă n-ar exista ei, politicienii?!
Foarte probabil, o dată la patru ani, nu am mai auzi promisiuni electorale care niciodată nu se pun în practică 100%; nu am mai vedea, pe viu, candidaţii – unul şi unul – însoţiţi de cohortele de simpatizanţi şi susţinători, nu am mai auzi că ei sunt cei mai buni, iar cei dinaintea lor au guvernat prost!
Dar, ceea ce uită politicienii este faptul că dacă ai pretenţia de a-ţi vedea numele pe buletinul de vot şi să fii ales în anumite funcţii, înainte de toate trebuie să te pui în locul poporului pe care îl invoci atunci când ai pretenţia să primeşti voturi. Însă, după cum au arătat mai ales ultimii ani, politicienii s-au pus mai degrabă în locul colegilor de partid şi al tuturor apropiaţilor apropiaţilor lor! Adică al acelora care aveau nevoie de slujbe bune, de salarii mărite, de înlesniri care mai de care, de o mână întinsă acolo unde trebuie, de susţinere, de tot felul de beneficii şi lista poate continua la nesfârşit.
Şi pentru că demagogia este veşnic în floare, era firesc ca politicienii să nu recunoască, în veci, faptul că, mai ales după ce se văd cu sacii cu voturi în căruţă, practică politica propriului interes şi nu a acelora care i-au ales! Iar faptul că liderii din opoziţie şi partidele lor abia aşteaptă să-i dea jos pe cei care sunt la putere –
aşa cum se întâmplă în anii electorali – ca să vină ei este, de fapt, realitatea că acestora mai degrabă le pasă de interesul lor şi al apropiaţilor apropiaţilor lor decât de popor!
Iar noile exerciţii de vot vor fi în noiembrie anul acesta, la alegerile prezidenţiale, iar anul viitor la alegerile locale şi cele parlamentare.
