Nicoleta Dumitrescu
De la o zi la alta, lista cu candidaţii la alegerile prezidenţiale se completează cu noi nume, fiind vorba atât despre personaje noi, cât şi despre politicieni care se încăpăţânează să se uite în oglindă spunându-şi că ar merita să ajungă la Cotroceni. Cum, însă, diferenţa între dorinţă şi realitate, mai ales în acest caz, este una foarte mare, este firesc ca prima funcţie în stat să nu i se potrivească oricui. Dar, asta nu-i împiedică pe cei mai mulţi dintre aspiranţii la funcţia de şef de stat să repete experienţa testării numelor lor la urne, în ciuda faptului că la precedentele scrutine numărul voturilor strânse nici măcar nu făcuse proba semnăturilor de susţinere necesare pentru depunerea candidaturii. Acum, unii dintre cei care care au fost confirmaţi că sunt candidaţii oficiali ai unor partide deja au început strângerea de semnături necesare pentru înregistrarea candidaturii, mai mult ca sigur, peste vreo câteva săptămâni, aceştia lăudându-se cu faptul că au adunat chiar şi un milion de semnături de susţinere, deşi sunt necesare doar 200.000.
Numai că, în România, politica, mai ales în anii electorali, se dovedeşte a fi mereu surprinzătoare, cele mai bune exemple fiind chiar din ultimele zile, când şi-au anunţat candidatura doi politicieni surpriză. Este vorba despre Theodor Paleologu, susţinut de PMP, şi actorul Mircea Diaconu, în ultimul caz surpriza-surprizelor fiind că va fi susţinut de liderii a două formaţiuni politice care au anunţat că vor să-şi unească forţele. Este vorba despre Călin Popescu Tăriceanu şi Victor Ponta, susţinerea din partea primului fiind mai mult decât surprinzătoare, în condiţiile în care, mai ieri, acesta era foc şi pară pe partenerii din coaliţie pe motiv că nu-i susţin candidatura la Cotroceni! Ba, în condiţiile în care din acelaşi motiv plutea în aer chiar ieşirea de la guvernare a ALDE, cu atât mai surprinzătoare pare surpriza ca independentul Mircea Diaconu va fi susţinut de formaţiunile politice conduse de Tăriceanu şi Ponta.
Să fi contat în anunţul acestei susţineri, în cazul celor două partide, că Diaconu a reuşit, ca independent, să câştige un mandat de europarlamentar? Cine ştie! Cu siguranţă însă că, în acest caz, al susţinerii, a fost ţesută o anumită strategie, dorinţa câştigării unei anumite funcţii puternice având la bază, de regulă, strategia paşilor mici care pot cuceri teritoriul dorit.
Cert este însă că şi anul electoral 2019 face dovada faptului că politica românească nu a reuşit să se lepede de experimente, atât timp cât candidaţii la funcţiile înalte par că sunt scoşi din joben de o mână nevăzută atunci când nimeni nu se aşteaptă. Nu este de mirare însă, având în vedere cât teatru se joacă astăzi pe scena politicii din România!
Mai trist este însă că toată această încropeală seamănă mai degrabă a amatorism ridicat la rangul de mare artă, în condiţiile în care, după rezultatele alegerilor europarlamentare din acest an, politicienii, care mai de care, încearcă să-şi pună cenuşă în cap susţinând că au înţeles mesajul dat de către electorat.
Oricum, după cum se vede, lupta pentru cucerirea Cotrocenilor se anunţă a fi una cu destui combatanţi, în ciuda faptului că românii se aşteptau la candidaţi care au scris, cu adevărat, istorie în vremurile de astăzi!
