Scoaterea Sfintei Cruci s-a instituit la dorinţa comună a ortodocşilor greci şi ruşi, întru prăznuirea biruinţei simultane pe care au repurtat-o ruşii asupra bulgarilor şi grecii asupra sarazinilor.
Pe 1 august, la Constantinopol era scos în procesiune lemnul Sfintei Cruci, din Palatul Imperial până la catedrala Sfânta Sofia. De aici se făceau până pe 15 august diverse procesiuni pentru a-i feri pe creştini de suferinţe şi boli.Troparul (n.n. – scurtă rugăciune care anunță sau explică într-o formă poetică evenimentul liturgic prăznuit în acea zi şi care se cântă) Praznicului Scoaterii Sfintei Cruci :”Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.
