Lucian Avramescu
Bunicul, după războiul de la Mărășești, a rămas viu
Celălalt, în încercuirea de la Odesa, n-a murit
Doar tata, în război cu el însuși, în adânci tranșee sufletești
A pierit
Mă trag dintr-un neam de războinici exersați
Fragili totuși, în poligoanele în care
Inamicii nu-i nimeresc
Dar ei trag în propria tâmplă, fără scăpare
E vară, dealurile se arată date cu verde, aromată alifie,
În curte cântă cocoșii
Care n-au ajuns reclamă pentru carmangerie
Iubita mea fierbe o ciorbă de păstăi
Ea ţine post, mie îmi plac,
Vorbim despre nevoia planetară de oameni cumsecade
– Și despre prea mulţi care, la maternitate, vin cu ștampila – drac
Peste trei zile urmează să mă nasc
Întâmplarea mi s-ar părea, de n-ar fi prietenii, banală,
De știam ce mă așteaptă, mă întorceam în burta mamei,
Viaţa, băiatule, îmi zicea bătrânul dascăl din sat, e o mereu reprimată răscoală
Apoi au venit iubirile, șir, ca un lanţ de bijuterie
Purtată la gâtul zeiţei Venus, sau al alteia ca ea,
Și m-am întors să-l contrazic pe profesorul de clasici
Viaţa e splendidă, aș fi vrut să-i spun, dar dascălul nu mai era
11 august 2019, Sângeru
* * *
La depărtarea unei singure zile din cele peste hotarul cărora şi-a măsurat, în aceste frumoase versuri, timpul naşterii, cu preţuire îi spunem „La mulţi ani!” scriitorului şi jurnalistului Lucian Avramescu şi îi dorim să îi fie multe şi senine clipele în care să-şi mărturisească, iar şi iar, convingerea că „viaţa e splendidă”, trăind, în locul atât de drag al „dealurilor date cu verde” de la Sângeru, alături de cei dragi şi imensa bucurie a scrisului, toată frumuseţea ei.
Editura Prahova
