Nicoleta Dumitrescu
Dând timpul în urmă, despărţirea ALDE de PSD era previzibilă. Scârţâiala dintre cele două partide începuse să se audă din ce în ce mai tare, deşi fuseseră destui cei care aveau pregătite, la purtător, sticluţe cu ulei, nu neapărat de mir, în speranţa de a mai salva înţelegerea stabilită în cadrul coaliţiei. Apropierea alegerilor prezidenţiale a grăbit însă divorţul dintre cele două partide, astfel că, la începutul acestei săptămâni, social-democraţii au fost nevoiţi să mai înregistreze încă o ruptură politică de un partener lângă care credeau că vor merge până la capătul celor patru ani de înţelegere guvernamentală. N-a fost însă aşa, gustul puterii demonstrând, încă o dată, că nu aduce anul ce poate aduce ceasul, mai ales când la mijloc stau, de fapt, funcţiile sau mai bine spus aspiraţia după anumite funcţii înalte.
Pe de altă parte, nu este pentru prima oară când social-democraţii au fost părăsiţi de partenerii de coaliţie, un astfel de eveniment fiind înregistrat şi în primăvara anului 2014, când PNL, care pe vremea aceea era condus de Crin Antonescu, a ieşit din USL. De ce şi pentru ce s-a întâmplat acel divorţ politic, cu siguranţă îşi aduce aminte foarte bine chiar Victor Ponta care, atunci, era premier. Rămânând, probabil, cu un gust amar al acelui moment să fie, oare, împrietenirea cu ALDE, cea care a rupt mariajul cu PSD, ca un fel de răzbunare a răzbunărilor pentru toate relele pe care Ponta a considerat că i le-a făcut partidul pe care chiar el însuşi l-a condus? Cine ştie! Însă, mai ales în aceste vremuri, drumurile politicii româneşti sunt atât de întortocheate încât nici nu se mai ştie cine toarnă asfaltul şi cine taie, în final, panglica inaugurală!
În aceste condiţii, este de aşteptat cum vor decurge, şi de acum încolo, aranjamentele dintre Ponta şi Tăriceanu. Nu de alta, dar, deja, înţelegerea de la centru dintre cei doi nu este înghiţită chiar de toţi liderii din teritoriu, un exemplu în acest sens fiind preşedintele Pro România din judeţul Neamţ, care nu s-a sfiit să declare că filiala pe care acesta o conduce nu va participa “la tot felul de ciolaniade”. Ba, în opinia sa, Tăriceanu şi partidul său ar trebui lăsaţi “să cadă” şi “să dispară din viaţa politică” şi să nu mai fie ajutaţi “să urce înapoi pe val”!
În concluzie, cei care sunt trecuţi prin politică, mai ales cei din teritoriu, îşi dau lejer seama că mai toate alianţele proaspete urcate ţanţoş pe scena politicii româneşti, în anii electorali, nu sunt de fapt decât vechi Mării cu noi pălării!
Iar toate aceste divorţuri din cadrul coaliţiilor aflate la guvernare – înregistrate sub aparenta senzaţie că nimeni nu se ţine cu dinţii de putere – sunt regizate tocmai pentru că au fost ţesute alte scenarii, scopul final fiind tot obţinerea de funcţii, evident cât mai înalte. Iar dovadă că aşa este stă tocmai pretenţia unui politician care, “uns” şef de campanie în cadrul înţelegerii politice dintre Ponta şi Tăriceanu, nici nu concepe să nu prindă şi funcţia de co-preşedinte. De ce? Pentru că politicienii cu pretenţii se vizează…înapoi pe val! Numai că se uită zicala conform căreia valul te ridică, dar te şi coboară!
