Luiza Rădulescu Pintilie
Săpată în piatră , dar şi în amintirea multora rămâne data de 27 iulie 2019, „din anul mântuirii 7527 de la zidirea lumii, luna lui Cuptor”, când pe dealul din partea nordică a comunei Valea Călugărească, în satul Schiau, a fost săvârşită slujba de sfinţire a locului pe care se va înălţa o nouă biserică, în locul celei vechi, rămasă mult timp în părăsire şi 
abandonată ruinei. Iar biserica aceasta, purtătoare a hramului „Sfântul Nicolae” e continuatoare, după cum se spune în vechi înscrisuri, a lăcaşului ridicat la 1845 pe dealul unde fusese un mic schit de călugări, reconstruită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în al cărei vechi cimitir sunt îngropaţi mama şi fratele scriitorului , preotului şi profesorului de teologie Gala Galaction, cel care a tradus în limba română Sfânta Scriptură, el însuşi venind nu o dată pe aceste meleaguri.
Într-un loc de o rară frumuseţe, la ceasurile de vecernie, preasfinţitul părinte Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a aşezat, alături de alţi 12 preoţi, binecuvăntări la temelia viitorului lăcaş de rugă şi de închinăciune, dar şi frumoase învăţături întru credinţă şi viaţă pentru cei care au dorit să-şi deschidă sufletul şi mintea să le primească. Nu mai puţin de 130 de credincioşi au împărtăşit aceeaşi bucurie duhovnicească, după cum ne spunea, cu mare emoţie, notarul Aristiţa Ioniţă, devenit om al locului şi implicată cu tot sufletul, alături de reprezentanţii administraţiei locale, în ridicarea noii zidiri. Cu atât mai mult cu cât pe unii dintre cei prezenţi îi leagă rădăcini adânci de înaintaşi de-ai lor care îşi dorm somnul de veci în cele treizeci-patruzeci de morminte aflate în vechiul cimitir şi pe care le-au primenit cum se cuvine. În prezent se desfăşoară, după cum ne mai spunea interlocutoarea noastră , etapa organizării de şantier, cu toate
demersurile deloc puţine şi deloc uşoare. Şi fără a exista un termen anume de începere şi apoi de încheiere a lucrărilor, cu ochii minţii e văzută deja clipa binecuvântată în care vor răsuna cântări bisericeşti de sub bolta cu sfinţi a noului lăcaş peste toate dealurile şi văile, peste toate satele comunei Valea Călugărească ajunsă în 2019 la 590 de ani de atestare documentară şi către toată suflarea aşezării. Ba chiar mai departe şi, cu siguranţă, toată încărcătura spirituală a locului şi frumuseţea lui îl vor transforma într-un loc de pelerinaj. Vorbindu-le credincioşilor, episcopul -vicar Timotei Prahoveanul îşi mărturisea mâhnirea că, prea ocupaţi cu cele pământeşti, noi, oamenii, uităm să mai privim şi spre cer şi de aceea nu mai considerăm nici bisericile porţi spre cer. Şi de ce n-am crede că, deodată cu zidurile bisericeşti ce se vor înălţa pe dealul de la Schiau, se vor deschide şi noi porţi spre cer, dar şi noi porţi, înlăuntrul omenesc, spre credinţă ?
Cu câteva zile în urmă, Preafericitul Patriarh Daniel spunea că nu întâmplător lăcaşurile de cult sunt construite pe o colină, „pe un loc mai ridicat”, astfel încât „se urcă spre Biserică aşa cum au urcat ucenicii pe muntele Taborului”. Fiindcă e vorba, deopotrivă, şi de un urcuş spiritual, iar piatra de temelie pusă în anul mântuirii 7527 de la zidirea lumii pentru construcţia noi Biserici „Sfântul Nicolae” din Schiau stă drept frumoasă şi duhovnicească mărturie.
