Zeci de tineri descoperă tradiţiile și „viaţa la ţară”
Fl. Tănăsescu
Poate că satul românesc va fi iarăși ce-a fost, poate nu! Probabil că tradițiile – care, odată, erau considerate nepieritoare – vor fi din nou sădite în conștiința noastră de oameni mai mult sau mai puțin dezrădăcinați și – vezi Doamne! – cosmopoliți ori probabil că nu.
Poate că, de fapt, ceea ce încearcă unele dintre personalitățile din sate și comune – resuscitarea mediului rural – este o muncă de Sisif. Sau, poate nu! Dar, aceleași personalități din urmă cu câțiva ani și de azi – preotul și învățătorul – vor rămâne cu conștiința împăcată că au încercat să facă din imposibil, posibil. Și, cine știe, poate chiar le reușește!
Mănăstirea Apostolache. 24 de copii din toată țara, olimpici la Religie, sunt găzduiți‚ într-o primă serie a unei tabere de vară în Casa Parohială a lăcașului, în cadrul unui program inițiat de Patriarhia Română – „Anul Omagial al Satului Românesc”. Ca și elevii din 
următoarele două serii, cei ajunși deja la Apostolache află în aceste zile despre tradițiile satului, despre viața oamenilor, despre frumusețea unei zone de deal, binecuvântată de Dumnezeu. Preotul paroh al mănăstirii – Adrian Gabriel Enescu – abia are timp să vorbească și cu noi. Este ocupat să nu le lipsească elevilor nimic, să stabilească programul pentru a doua zi, să cheme artiștii la mănăstire sau să meargă în comuna învecinată – Sângeru, în vizită la Muzeul Pietrei, al poetului Lucian Avramescu. Fiindcă, da, și poeții au rolul lor în ceea ce se cheamă renașterea satului românesc.
Sunt vremuri grele, într-adevăr, pentru satul românesc. Sunt însă și zile și nopți obositoare pentru preotul Adrian Gabriel Enescu, deși dânsul neagă acest lucru. Și l-am crezut atunci când ne-a spus, la ceas de seară, că face totul din plăcere și cu speranța că nimic nu-i inutil: “Nimic din ceea ce fac acești copii aici nu înseamnă pierde de timp, ci dimpotrivă… Cel puțin, în mine încolțește speranța că satul românesc va fi redat
satului românesc, dacă mă pot exprima astfel”. 
Aminteam de preot și învățător. Dacă preotul poate fi considerat “inginer de suflete omenești”, primarul localității, Mihail Bratu poate fi trecut în rândul acelora care, dacă este nevoie de ceva, nu ezită să se urce la volanul mașinii personale și să facă un drum pentru ca cei 24 de oaspeți să nu ducă lipsă de nimic.
Nu trebuie omis nici aportul șoferul microbuzului cu care sunt transportați olimpicii – Gheorghe Pelmuș care face naveta ba Apostolache – Conacul Bellu și retur, ba Mănăstire – Protoieria Urlați (protoiereu Ionuț Negoiță), ba Sângeru – Apostolache și înapoi.
Renașterea satului românesc, cel puțin la Apostolache, a însemnat și înseamnă incusiv prezența actorului Mihai Coadă la serile în care se deapănă impresii, se recită și se cântă. Iar a o auzi cum cântă pe Daria Lazăr, de la anasmbul “Bujorel de Prahova”, coordonat de profesoara Daniela Radu, ateu să fii și tot te simți mai aproape de Dumnezeu !
Sunt locuri sfințite de Dumnezeu și oameni care sfințesc locurile.
La Mănăstirea din Apostolache este și loc sfințit, dar și un preot paroh care sfințește locul: Adrian Gabriel Enescu.
Și nu numai…
