Sfântul Arhidiacon Ştefan este pomenit în fiecare an pe 27 decembrie. Pentru că a proclamat într-un mod public şi solemn divinitatea Mântuitorului, a fost dat morţii.
Moaştele Sfântului Arhidiacon Ştefan au fost duse spre îngropare de către Gamaliel, în satul Cafargamala, de lângă Ierusalim. Gamaliel, renumitul învăţător al legii evreieşti, va primi credinţa în Hristos şi tot el va fi cel care îl va înmormânta şi pe Nicodim, prietenul lui Ştefan, care a plâns la mormântul Sfântului Ştefan până a murit.
După sute de ani, Gamaliel s-a înfăţişat de trei ori în vis lui Lucian, preotul din Cafargamala.
Mişcat de visul lui, Lucian s-a dus la Patriarh şi luând binecuvântare, a venit cu oameni şi a dezgropat osemintele sale. Moaştele Sfântului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan au fost mutate cu procesiune în Sion şi înmormântate într-o biserică ridicată de boierul Alexandru. Când acest boier a murit, i s-a facut un sicriu de chiparos asemenea cu cel al sfântului şi a fost îngropat lângă mormântul Sfântului Ştefan.
Iuliana, soţia boierului Alexandru, dorind să ia trupul bărbatului ei şi să-l ducă în ţara sa, la Constantinopol, fiind cuprinsă de pronia dumnezeiască, a lăsat sicriul soţului şi, vărsând multe lacrimi, a luat racla sfântului.
Racla a fost aşezată de împăratul Constantin în palatul împărătesc.
