Oamenii de știință au condus un nou studiu, prin intermediul căruia au ajuns la concluzia că atunci când un om este deprimat, sau are gânduri suicidare, iar tratamentul pentru depresie pare să nu funcționeze, ar trebui să se verifice dacă au apnee obstructivă în somn, potrivit eurekalert.org, preluat de MedLive.ro.
Mai mult, aceștia consideră că trebuie să fie făcute investigații chiar și atunci când pacienții nu par să se potrivească profilului obișnuit de apnee obstructivă în somn, care include bărbații supraponderali, care sforăie și care suferă de somnolență în timpul zilei.
”Nimeni nu vorbește despre evaluarea apneei obstructive în somn ca fiind o cauză potențială a rezistenței la tratamentul pentru depresie, care apare în aproximativ 50% dintre cazurile de tulburare depresivă majoră”, spune W. Vaughn McCall, autorul principal al studiului. Cercetătorii au descoperit această boală relevantă din punct de vedere clinic la 14% dintre cei 125 de pacienți diagnosticați cu tulburare depresivă majoră, insomnie și gânduri suicidare.
McCall susține chiar că dovezile existente sunt suficiente pentru a fi introdusă testarea pentru apneea obstructivă în somn în procedura standard pentru gestionarea rezistenței la tratamentul pentru depresie. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu apnee au rate mai mari de depresie, comparativ cu alte segmente ale populației. Totuși, când lucrurile se inversează, specialiștii nu mai dețin atât de multe informații.Intenția inițială a oamenilor de știință a fost să afle dacă tratarea insomniei poate reduce gândurile suicidare.
Pacienții diagnosticați cu apnee obstructivă în somn au fost excluși deoarece somniferele tind să relaxeze mușchii, iar în cazul apneei mușchii gâtului sunt deja prea relaxați, ceea ce reprezintă o problemă. De asemenea, au fost excluși oamenii cu obezitate morbidă. Dintre cei 125 de oameni înscriși, care au fost testați prin intermediul unui studiu privind somnul, fie în centru, fie acasă, 17 au fost diagnosticați cu apnee obstructivă în somn. Totuși, nici gradul de somnolență din timpul zilei și nici insomnia nu au prezis cu exactitate severitatea apneei identificată în cazul celor 17 pacienți, care nu au fost obezi și dintre care șase au fost femei.
Este recunoscut faptul că afecțiunile medicale sau psihiatrice nedetectate pot fi cauza rezistenței la tratamentul pentru depresie, dar apneea obstructivă în somn nu era pe această listă lungă, care include tulburări endocrine, precum hipotiroidismul, dar și alte probleme, cum ar fi boala coronariană și cancerul.
Pacienții cu apnee obstructivă în somn au adesea și simptome depresive. De asemenea, pacienții cu apnee nu răspund bine la antidepresive. 45% dintre cei 125 de participanți au prezentat rezistență la tratamentul pentru depresie, iar patru dintre cei 17 diagnosticați cu apnee au avut probleme grave.
De asemenea, majoritatea participanților cu apnee au fost vârstnici, riscul fiind tot mai mare pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă. Cu zece ani în urmă, într-un studiu la care au participat 73 de pacienți cu depresie și insomnie, dar cu risc scăzut de apnee în somn, McCall a descoperit că 8,2% dintre pacienți au avut apnee moderată. Un studiu ulterior, efectuat de alți specialiști, a constatat că 14% din 703 de adulți cu depresie au avut și apnee. Acesta este primul studiu în care gândurile suicidare au fost, de asemenea, un factor. Atunci când oamenii își pierd și ultima speranță că vor reuși să mai doarmă bine, au un risc ridicat de sinucidere.
Apneea obstructivă în somn tinde să producă somnolență excesivă în timpul zilei, dar pentru acest studiu au fost recrutați pacienți cu insomnie, iar majoritatea oamenilor diagnosticați cu insomnie nu suferă de apnee, ci mai degrabă de anxietate, stres, depresie și alți factori emoționali și psihologici. Rezistența la medicamentele pentru depresie poate să fie și un efect secundar al medicamentelor prescrise frecvent pentru alte probleme medicale, cum ar fi lupusul și artrita reumatoidă.
