Nicoleta Dumitrescu
De câteva zile, la televizor, pe stradă, acasă, oriunde se întâlnesc mai multe persoane, subiectul care este analizat pe toate părţile este cel al tragicului eveniment de la Caracal. Clădirea din spatele porţilor înalte, în care s-au petrecut ororile ce au îngrozit o ţară întreagă – şi poate câte altele se vor mai descoperi în urma anchetelor aflate în derulare –
a devenit acum – ce ironie! – unul dintre cele mai păzite şi supravegeate locuri din România! Sfârşitul atât de tragic al celor două tinere şi drama familiilor care au aflat că fetele lor au fost răpite, chinuite, schingiuite şi apoi ucise, într-un mod atât de barbar, i-au determinat pe români să fie solidari cu durerea imensă a acestor părinţi.
Au aprins lumânări şi au organizat marşuri tăcute, semnalul şi revolta acestor noi ieşiri în stradă fiind la adresa autorităţilor, acuzând neputinţa autorităţilor statului, în contextul în care ultima victimă a cerut ajutor de trei ori, la numărul unic de urgenţă. Recunoaşterea celor două crime – implicit că şi prima fată dispărută a fost victima aceleiaşi brute, a dat naştere unui adevărat val de revoltă şi întrebări care cu greu îşi găsesc răspunsurile.
De departe, însă, cele mai mari nemulţumiri sunt la adresa sistemului, prin sistem înţelegând de fapt statul care s-a dovedit a fi iată, paralel, la propriu, cu propriii săi cetăţeni până şi atunci când se cere ajutor de la graniţa dintre viaţă şi moarte!
În încercarea de a se afla răspuns la întrebările care vin în cascadă după crimele de la Caracal, autorităţile nu au ştiut altceva decât să se bălbâie, dar şi să-şi arunce vina una asupra alteia. Mai grav este însă cu totul altceva: realitatea a demonstrat, încă o dată, că trecutul şi anii în care se merge pe principiul “ochilor închişi”, “o mână spală pe alta”, “merge şi aşa”, “lasă-mă să te las” etc. îşi văd, într-un final, efectele; şi ce efecte!
Despre ce este vorba? Despre multitudinea de modificări pe care cei ajunşi la putere le-au făcut ca pe bandă rulantă, inclusiv în activităţile ce ţin şi de siguranţa cetăţeanului.
Iar greşeala greşelilor a fost că, de la an la an, şi la acest capitol totul a fost gândit, dar mai ales, aranjat politic, numirile sau rotirile pe funcţii fiind tot cu “binecuvântarea” politicului, iar legile s-au modificat, tot politic, în intenţia de a fi favorizată doar o anumită categorie de persoane.
Aşa se face că realitatea de astăzi a scos la suprafaţă fie activitatea unora care au ocupat anumite funcţii fără să le merite, neexcelând în nimic, doar pentru că au avut “pile” şi “recomandări” de la un anumit partid, fie sabia cu două tăişuri a modificărilor legislaţiei, inclusiv în domeniul justiţiei.
În ideea ca, la cald, de ochii poporului, să fie găsiţi şi primii vinovaţi, mai ales în cazul neglijenţei în serviciu, au fost anunţate şi primele schimbări din funcţii. Dar, oare, este suficient, mai ales că, în continuare, cei din fruntea autorităţilor centrale încă îşi mai spun, unii alora, ce să facă, în loc să se adune la aceeaşi masă şi să-şi dea sema că nu e cazul să mai treacă, şi de această dată, peste un nou al 12-lea ceas?
Mai trist este însă faptul că, după cum s-a văzut, deşi graniţa dintre viaţă şi moarte este atât de subţire, în continuare unii dintre politicieni fac dovada că au propriile reguli de a conduce în propriul stat, care se dovedeşte a fi… paralel!
