Sfânta Hristina s-a născut în cetatea Tir şi a trăit în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211).
A fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acestei cetăţi.
Când a ajuns la vârsta de doisprezece ani, Sfânta Hristina a fost închisă de tatal ei într-un turn. Acesta dorea să o ferească de ochii mulţimii pentru că era foarte frumoasă.
Planul tatălui era să o ţină pe fiica lui în acel turn până avea să împlinească vârsta deplină a majoratului.
Nemulţumită de credinţa idolatră, începe să se roage Celui ce a adus toate de la nefiinţă la fiinţă. În urma acestei rugaciuni i se arătă un înger care îi descoperă tainele dumnezeieşti.
După aceste descoperiri, Hristina a distrus toţi idolii din turn. Pentru acest gest a fost supusă la multe chinuri de tatăl său.
A fost aruncată în temniţă pentru mai multe zile fără mâncare, dar a fost hranită în chip minunat de îngeri.
După alte suferinţe, a fost aruncată în mare. Marea aceea i-a fost ei scăldătoarea Sfântului Botez.
Un nor luminos a umbrit-o pe ea şi s-au auzit cuvinte de sus, grăindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, după săvârşirea Sfântului Botez.
Suferinţele sale nu au încetat nici după moartea tatălui ei.
Succesorul acestuia a torturat-o mai aprins, iar în cele din urmă Hristina a primit moartea prin sabie.
