Sfântul Mucenic Calinic s-a născut în Cilicia. În anul 290, prezent în cetatea Ancira din Galatia, a fost arestat de păgâni și dus înaintea dregătorului Sacerdon. Când i s-a spus că va fi spus la chinuri dacă nu va lepăda credința în Hristos, Sfântul Mucenic Calinic a zis: „Mie dorit îmi este a suferi pentru Domnul meu, precum îi este pâinea celui flămând.” I s-au pus în picioare încălțări de fier, ce aveau cuie pe interior, și așa a fost fugărit în cetatea Gangra. Dar sfântul umbla ca și cum nu simțea durerea din rănirea picioarelor și cânta psalmul lui David: „Așteptând, am așteptat pe Domnul, și a căutat la mine și a auzit rugăciunea mea. Și m-a scos din groapa patimilor și din tina noroiului, și a pus pe piatra picioarele mele și a îndreptat pașii mei”. Pe drumul spre execuție i s-a făcut sete. Prin rugăciune, Dumnezeu i-a dăruit apă dintr-o stâncă, iar izvorul acela n-a încetat de atunci a dărui apa, spre pomenirea minunii lui Dumnezeu, care s-a făcut cu rugăciunile mucenicului. A fost aruncat în foc, loc în care i-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Cei care l-au persecutat, au găsit trupul Sfântului Mucenic Calinic neatins de flăcări.
