Giorgiana Radu
M-aşez la masa de scris. Notez, bifez, iau aminte, trag linie și împart. Un calcul fără rest și fără virgulă. Adaug de la mine, încât să rezulte bucurie, împlinire, bunătate, în general căile de acces ce duc spre fericire. Șterg lacrimile, îndepărtez nenorocirile și desfiinţez definitiv și irevocabil nefericirea…
Într-un joc copilăresc târziu, imaginez un „birou” al Creaţiei, unde se decide traseul fiecăruia dintre noi, iar eu, funcţionar voluntar, încerc să „păcălesc” legile universului, împărţind doar binele și frumosul. Doar că echilibrul balanţei stă în egalitatea celor două talere. Binele și răul convieţuiesc. Dar există oare un echilibru al Universului?
Se întâmplă uneori să cunoaștem oameni loviţi crunt de destin. Oameni pe care-i știm cumsecade, care n-au făcut rău nimănui – în afara micilor greșeli pe care orice pământean le săvârșește – și pe care viaţa îi pedepsește nemilos. Și ne întrebăm de ce. De ce ei, oamenii buni? Vedem, de asemenea, și pe cei de la polul opus acestora, oameni care parcă sunt făcuţi doar spre a răspândi nenorocirea în jurul lor. De aceștia pare că nici dracul nu se atinge. Și, în acest caz, nu poţi să nu te întrebi, cum de ăstora le-a fost dat să trăiască doar cu grija de a sădi răul pe unde pun piciorul ?! Cine dirijează echilibrul universului, de pare atât de nedrept, uneori?
Se spune că fiecare dintre noi, prin faptele și acţiunile noastre, influenţăm major ceea ce trăim. Conform unora ar exista vreo șapte legi ale universului, în timp ce alţii spun că sunt 11, 20, sau 108. Aceste legi ar guverna tot ceea ce se petrece în vieţile noastre, în jurul nostru. Nici nu are importanţă câte sunt și care sunt, întrucât marea majoritate a oamenilor nu-și ghidează viaţa în funcţie de ele, iar cei mai mulţi dintre ei habar nu au că există.
Cred că instinctul este cel mai bun GPS al vieţii fiecăruia. Educaţia, personalitatea, credinţa sunt și ele determinante în pelerinajul prin propria viaţă. Desigur, nu trebuie să lipsească grija pentru cel de lângă noi și pentru mediul înconjurător. Dacă toate acestea sunt bifate, atunci putem înclina pozitiv balanţa. Altfel nu putem influenţa Universul, oricât de multe jocuri am inventa și oricâte legi scrise și nescrise ar exista.
De ce scriu toate acestea? Fiindcă am văzut, văd oameni și întâmplări și multe par a dezechilibra acolo unde nevoia mea de logică ar cere un echilibru. Un mare scriitor, Sartre, parcă el, scria că absurdul este definiţia contrastului dintre nevoia de ordine a omului și ceea ce, alambicat, îi oferă lumea.
