Lucian Avramescu
Știu că iubești câte ceva din mine
Iar eu iubesc în tine doar ce sunt
Suntem ca două paralele șine
Care, ciudat, se-adună-ntr-un cuvânt
În infinitul mic de pe pământ
Suntem ca două paralele şine
Ești tot frumoasă în furou subţire
Pe care irișii mei verzi ţi-l scot
Și-aș vrea să te trimit în amintire
Dar ești reală, fără ruj pe bot
Și-s cleanul care-n ape vii înot
Reîntâlniţi pe paralela zero
Trenuri ce vin abrupt din două părţi
Eu tocmai am dat foc Romei, ca Nero
Tu doar i-ai sfărâmat vechile porţi
Și iar lipim și iar, vechile hărţi
Iubito, suntem doi sortiţi potrivnici
Să ne iubim profund și inconstant
Ca în chilii prea păcătoșii schimnici
Care se roagă unul celuilalt
Lăsând locul lui Dumnezeu vacant
Știu că iubești câte ceva din mine
Iar eu iubesc în tine doar ce sunt
Suntem aceleași trenuri clandestine
Care izbindu-se, au spulberat în vânt
Silabe, litere, și-apoi râzând
Le pun din nou la loc, într-un cuvânt
