Ion Iordan – idolul unei generaţii
Constantin Dumitru-Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru. Astăzi, despre un jucător „emblematic” al echipei Metalul Plopeni.
Perioada de început a fotbalului la Plopeni a fost şovăielnică, echipa era compusă în majoritate din elevi de la Şcoala de ucenici din localitate, iar cel care a condus echipa în calitate de căpitan a fost Vasile Piron, membru al echipei încă de la înfiinţare (1943). Aducerea unui antrenor în 1947 „cu probleme”, Ştefan „Fannu” Ştefănescu, care abia fusese eliberat condiţionat dintr-un penitenciar, după ispăşirea unei condamnări de un an şi şase luni pentru „activitate legionară intensă după rebeliunea din 1940”, n-a dus echipa la obţinerea unor performanţe notabile. Dintre cei care au venit ulterior şi au „strălucit” au fost Petre Babone, care a ajuns jucător în Divizia A şi Ion IORDAN, care a fost desemnat, în opinia jucătorilor din acea generaţie,jucătorul numărul unu al echipei, devenind pentru mulţi ani şi veteranul echipei. Acesta s-a născut la 13 septembrie 1927, la Valea Dragului, judeţul Giurgiu şi a început să joace fotbal în satul său natal, alături de fraţii Nicolae şi Ion Voinescu, ultimul fiind, poate, cel mai bun portar al echipei naţionale a României din toate timpurile. În 1942 pleacă la Bucureşti, unde a absolvit cursurile liceului Nicolae Creţulescu. Activitatea fotbalistică şi-a continuat-o la echipa Monetăria Statului. În 1947 se transferă la echipa Metalochimic Bucureşti, cu care a câştigat, în acel sezon, seria a II-a a diviziei B, după un duel pasionant cu Concordia Ploieşti. După scurt timp, trece la echipa Astra Română Moreni, una dintre echipele valoroase ale diviziei secunde, unde a evoluat timp de doi ani. Pleacă la echipa Flacăra din localitatea Ochiuri, de unde este adus în 1952 de Aurel (Rică) Grigorescu la Metalul Plopeni.Aici, are parte de evenimente neplăcute şi asistă la rearestarea, în luna martie 1952, din cantonamentul de la Poiana Vărbilău,pentru atacuri conduse alături de „capii” din bandele armate legionare ale lui Constantin „Fannu” Ştefănescu, care au avut loc în zilele fierbinţi ale lui noiembrie 1940. De menţionat este că fotbalistul ploieştean cel mai bun, care a evoluat în perioada interbelică, a fost eliberat condiţionat din penitenciar după 12 ani de muncă silnică, în anul 1964. Noul antrenor Constantin Ştefănescu „Nenea” a avut la dispoziţie în acea ediţie (1952), în care a ocupat locul trei în campionatul regiunii Ploieşti, categoria I, următorul lot de jucători: Traian Negrescu, Constantinescu Deliu şi Gheorghe Comnoiu (portari), Ion Ghindă, Silviu Stăncescu, Vasile Piron, Ştefan Stoian, Ion Nelu Ciornei, Antonel Georgescu „fiul”, Ion Căldăruş, Baban, Nicolae Dumitrescu, Florin Sîrcă, Rică Stoian, Ion Iordan, Mihai Sîrcă, Oană Stănescu, Ştefan Miclea,Victor Ionescu şi Petre Babone.Aici a activat până la barajul de promovare ratat de Metalul (1954). Pentru un sezon evoluează la Metalul 1 Mai Ploieşti, sub conducerea antrenorului Ladislau Raffinsky, fostul internaţional din anii 1930, care a avut la dispoziţie următorul lot de jucători: BrînzanşiBoboc – portari; Ştefănescu, Kerestes,Stoenescu, Neacşu, Vîlvoi II, IlieGîrlea, Theiss, Stoianovici, Stepan, Gheorghiu, Chirilă, Petre Stanoilovici, Dănilovici, Stanciu, Todişă, Tindela, Ion Iordan, Popa, Petre Burtea. Revine la Plopeni, unde joacă până în 1965, când s-a transferat pentru un sezon la Petrolul Băicoi. A îndeplinit de mai multe ori funcţia de instructor în cadrul echipei Metalul. Este considerat de către toţi coechipierii alături de care a jucat drept cel mai valoros jucător al acelor ani. A participat la 4 baraje de promovare (1954, 1960, 1962 şi 1964) şi se mândrea cu faptul că este singurul locuitor din Plopeni care le-a văzut jucând pe gloriile fotbalului interbelic – Mircea David, Ştefan Dobay, Silviu Bindea, Iuliu Bodola, Iuliu Baratky ş.a.. Jucător foarte capricios, putea singur să câştige un meci, juca pe post de inter, iar centrările ţi le punea ,,pe nas”, spune despre el Vasile Piron. După retragerea din activitatea de jucător, a continuat să joace la Metalul Plopeni ,,old-boys”, timp de peste două decenii, fiind cunoscut sub porecla de ,,Puştiul”. A decedat la vârsta de 90 de ani, în 2017, la Plopeni.
