Nicoleta Dumitrescu
În România, Ziua Europei a fost marcată anul acesta şi prin summitul informal al Consiliului European de la Sibiu, prilej cu care s-a trasat și viitorul Uniunii Europene.
Organizată în localitatea de domiciliu a şefului statutului român, care îi cunoştea bine nu doar pe cei din administraţia locală, cât mai ales fiecare străduţă, başca importanţa zonei – Piaţa Mare – în care liderii europeni s-au reunit pentru fotografia de grup, reuniunea de la Sibiu poate fi considerată, în afara celor discutate, un reper al diplomaţiei dar, mai ales, al normalităţii.
Pentru că, dincolo de toate, oaspeţii acestui summit au dat semnalul că niciun drum nu poate fi trasat, în perspectiva unui viitor comun, dacă în această “reţetă”, pe care fiecare în parte o doreşte a fi de succes, nu se ţine cont, în primul rând, de normalitate. Iar normalitatea s-a văzut, fie că a fost vorba despre Donald Tusk, Angela Merkel sau alţi lideri europeni, atunci când aceştia nu au afişat un zâmbet de complezenţă, cu atât mai puţin de respingere, când românii au dorit să-i vadă şi să dea mâna cu ei.
Iar faptul că preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a rostit, din nou, un discurs în limba română, la finalul acestui summit, este încă un semnal al diplomaţiei, al faptului că, dincolo de toate, lucrurile simple, care au în spate sineceritate şi normalitate, contează cel mai mult.
Iar aceste lucruri ar trebuie văzute în oglindă, mai ales de către unii dintre politicienii români, cei care nu ezită să iasă în faţă cu situaţii obişnuite, dar care sunt considerate succese notabile, lăudându-se că mai ales datorită lor realizările respective au fost posibile. De fapt, în politica românească, domeniul care, de departe, a devenit cel mai important şi mai vânat din ţară, având în vedere faptul că nimic nu se mişcă, mai ales când este vorba inclusiv despre oameni – impuşi sau schimbaţi în anumite funcţii – normalitatea este cea care, de fapt, lipseşte.
Însă, cum să poată fi văzute lucrurile în firescul lor atât timp cât însăşi România se vede diferit, în funcţie de liderii partidelor? Dinspre un partid, pentru că tot suntem în plină campanie electorală pentru alegerile europarlamentare, totul e bine, frumos, aproape nemaipomenit, pentru că datorită respectivului partid punga statului a fost mai plină, iar dacă te uiţi în stânga şi-n dreapta, pe lângă şosele şi tronsoane de autostrăzi – aflate în lucru mai ales pe hârtie – mai că s-ar vedea chiar şi râuri de lapte şi miere! Dinspre alţi politicieni, însă, punga statului e mereu sub semnul întrebării, totul scârţâie şi este anapoda. Într-un cuvânt, pe cine ai asculta, senzaţia este aceeaşi: nimic în România pare că nu este normal! Asta în ciuda faptului că, uneori, e nevoie de foarte puţin ca să fii mulţumit şi împăcat! Rămâne de văzut însă dacă politicienii români vor fi capabili să ia ca exemple diplomaţia şi normalitatea pe care liderii europeni le-au expus, cu atâta naturaleţe, cât timp s-au aflat în ţara noastră. E puţin probabil, însă, atât timp cât, deja, pe reţelele de socializare unii dintre politicieni, aflaţi în campanie electorală, şi-au
etalat pozele cu diferite ipostaze surprinse chiar în timpul summitului de la Sibiu!
