Combinând o multitudine de informaţii, obţinute în studiile anterioare, cu date de la peste 500 de pacienţi, o echipă internaţională, condusă de cercetătorii de la Johns Hopkins, a dezvoltat un set de reguli, pentru un program pe calculator, pentru a prezice când pacienţii cu afecţiuni cardiace ar beneficia, sau nu, de implantarea unui defibrilator cardiac, potrivit eurekalert.org, preluat de MedLive.ro.
Noua cercetare, publicată în ”European Heart Journal”, le oferă medicilor un instrument de predicţie a riscurilor, care va identifica pacienţii ce pot beneficia în urma implantării unui defibrilator, prevenind implantările care nu sunt necesare şi, de asemenea, riscurile potenţiale ale intervenţiei chirurgicale pentru plasarea dispozitivului.
O persoană din 5.000 are cardiomiopatie ventriculară aritmogenică (ARVC), o boală complexă, multigenică, moştenită, a camerelor inferioare ale inimii, care poate provoca aritmii mortale, sau bătăi neregulate ale inimii. Deşi se întâmplă rar, este o cauză a morţii subtile a adulţilor tineri. Vârsta medie de diagnosticare este 31 de ani, deşi poate să apară de la adolescenţă, până la maturitate.
Afecţiunea poate fi gestionată, în mod eficient, în multe cazuri, cu ajutorul unui defibrilator cardiac, un dispozitiv ce detectează anomaliile electrice ale inimii şi care transmite şocuri imediat pentru a restabili ritmul normal. Dispozitivele împiedică moartea subtilă, salvând vieţi. Totuşi, aceste dispozitive au şi anumite riscuri, potrivit specialiştilor. Ele pot provoca şocuri necorespunzătoare atunci când pacienţii nu suferă de aritmii care le pot pune viaţa în pericol. De asemenea, dispozitivul se poate defecta în timp, fiind necesară o nouă intervenţie chirurgicală pentru înlocuirea lui.
”Din cauza faptului că pacienţii dezvoltă această afecţiune la o vârstă foarte fragedă, trebuie să înlocuiască mai multe dispozitive pe parcursul vieţii, astfel că au nevoie de multe intervenţii chirurgicale, care vin cu anumite riscuri. Dacă cineva are probleme cardiace grave, dispozitivul îi poate salva viaţa. Totuşi, uneori, dispozitivul nu este necesar, astfel că riscurile presupuse de operaţie ar putea fi evitate. Acest program nou este foarte util pentru a afla dacă dispozitivul este necesar, în funcţie de cazul fiecărui pacient”, explică Hugh Calkins, de la Spitalul Johns Hopkins.
Studiile anterioare au identificat mai mulţi factori de risc ai bătăilor neregulate ale inimii, care pun viaţa oamenilor diagnosticaţi cu cardiomiopatie ventriculară aritmogenică în pericol. Totuşi, au avut un număr mic de pacienţi, insuficient pentru a prezice beneficiile defibrilatorului cardiac.
Echipa de specialişti care a condus studiul actual a adunat datele medicale de la 528 de pacienţi, din Statele Unite ale Americii şi din Europa. Numărul femeilor a fost aproape egal cu cel al bărbaţilor şi nimeni nu a experimentat o aritmie care să pună viaţa în pericol.
Cercetătorii au luat în considerare şi alţi factori, cum ar fi vârsta, sexul, leşinul cauzat de inimă, numărul de bătăi anormale ale inimii în decurs de 24 de ore şi funcţia cardiacă. Mai apoi, au folosit un set matematic de reguli consecvente pentru a încerca să prezică dacă oricare dintre cei 528 de pacienţi ar putea suferi o aritmie gravă în timp.
La aproape cinci ani mai târziu, un sfert dintre pacienţi au prezentat o aritmie periculoasă, iar 18 au murit.
Cercetătorii au descoperit că modelul lor a indicat cu acurateţe care dintre pacienţi ar putea experimenta evenimente cardiace care să le pună viaţa în pericol. În proporţie de 95%, aritmiile periculoase au fost înregistrate în cazul pacienţilor care aveau un risc de minim 15% de a le experimenta în următorii cinci ani.
”Credem că descoperirile noastre şi calculatorul de risc pe care l-am dezvoltat pot contribui la medicină personalizată”, concluzionează Calkins.
