Nicoleta Dumitrescu
În dorinţa de a arăta lumii ce “pepinieră” au partidele pe care le conduc, au fost nenumărate situaţiile în care şefii de partid scoteau în faţă câte una-două persoane din generaţia tânără. Fiindu-le aplicate, obligatoriu, eticheta “tineri de nădejde”, “ e timpul vostru”, respectivii erau prezentaţi, în mod public, de regulă în anii când electoratul era chemat la urne, aceştia fiind plimbaţi pe coclauri precum sfintele moaşte, în campania electorală, în speranţa că vor aduce mai multe voturi. Şi s-a dovedit că strategia nu a fost deloc greşită, tinerimea fiind aducătoare de voturi, dovadă fiind faptul că nu există partid care să nu aibă în administraţia locală sau printre parlamentari şi persoane care n-au împlinit 30 de ani.
Ei bine, despre faptul că i-a încurajat pe unii tineri să acceadă în funcţii importante, a recunoscut, recent, şi Traian Băsescu. Cu aspiraţii proprii în a schimba statutul de parlamentar român cu cel de europarlamentar, fostul şef de la Cotroceni şi-a adus aminte de câţiva tineri pe care i-a încurajat şi promovat ca să ajungă în fruntea unor primării. Iar dacă i-a ridicat în slăvi pe cei care sunt primari, cu destule mandate la activ, precum sunt cei la Cluj sau Braşov, în schimb, pe Darius Vâlcov, fost edil la Slatina, l-a desfiinţat din start, catalogându-l drept “rebut moral”, declaraţia sa fiind motivată de modul în care consiliază, pe probleme economice, actuala echipă guvernamentală.
Ajută, în vreun fel, părerea de rău tardivă a lui Traian Băsescu? În niciun fel, în contextul în care, deşi s-a dovedit că ideile vâlcoviene nu au fost chiar cele mai nimerite, se găsesc destui cei care încă îl ţin în braţe şi îi admiră ideile reformatoare.
Mai trist este însă faptul că, în continuare, în diferite domenii sunt promovaţi pe funcţii cheie tot soiul de “tineri de nădejde”. Dacă, însă, aceştia cu adevărat ar fi de nădejde, în sensul că graţie tinereţii lor pot muta şi munţii din loc, nu doar să ajute să se facă paşi înainte în anumite domenii, ar fi de apreciat. Numai că, din păcate, tot partidul s-a dovedit că este cel mai important criteriu de promovare şi care cântăreşte cel mai mult, în dauna experienţei şi a altor valori care, cu adevărat, contează.
Iar exemple de acest gen sunt mai prin toate instituţiile, mai ales cele publice, ale căror holuri sunt pline de tot felul de duduiţe care ţin delicat, cu două degete, cât să se scoată în evidenţă manechiura impecabilă, câte un document pe care trebuie să îl pună şefului în mapă, la semnat.
Pe de altă parte, dacă regretele ar fi de folos, cu adevărat, atunci ar trebui ca politicienii să se schimbe, iar dovada acestei schimbări ar fi că pot învăţa din propriile greşeli. Oare?
