Lucian Avramescu
Manda (PSD), despre mitingul PNL: ”Un fâs”. Același, despre liderul liberal: ”Sică Mandolină”. Turcan (PNL), despre premierul Dăncilă: ”l-a înlocuit pe Bulă”. Roman (PNL), tot despre Dăncilă: ”O tută”. Sunt și replici mai ”aspre”.
Somnolenta noastră clasă politică s-a trezit. Dedată de amar de vreme la excursii peste hotare poreclite ”schimb de experienţă”, nelipsită la nunţi, botezuri, paranghelii și activând în Parlament o zi jumate pe săptămână – adică șezând acolo, că nu sparg lemne, a nu se înţelege greșit – de luni la prânz, până miercuri dimineaţa, în rest având program de voie, se trezește matinal de câteva zile.
Seara nădușesc în televiziuni mai ales cei care se vor la Bruxelles, în premieră sau reconfirmaţi, până închide românul televizorul de somn și plictiseală.
Ce mă face curios, din punct de vedere literar doar, este inventivitatea polemică a politicianului român, cu etnii diverse. Încerc să caut în literatură câte ceva similar, dar Caragiale e pe alt palier, surclasat în agresivitatea de chivuţe ale vârfurilor politice de azi. ”Marţafoi”, ”coate goale”, replici din ”O noapte furtunoasă” au alt șarm faţă de ”fâsul” proaspătului ginerică Manda și ”tuta” depistată de liberalul Roman în persoana delicată a premierului-damă Dăncilă.
Campania e abia la început. Păruiala de vorbe se va aprinde vâlvătaie, până la incendierea cortului autohton. Și când te gândești că toţi se bat pe plapuma noastră.
Pe ce se gâlcevesc oamenii ăia sub geamul nostru, e întrebat de soaţă Nastratin, care tocmai ieșise iarna în prag, cu plapuma pe spinare, să afle pricina discordiei ălora de se înjurau în poarta lui și s-a întors fără învelitoare, dârdâind în izmene. Pe plapuma noastră, femeie, răspunde amărât personajul lui Anton Pann. ”Cum o luară, cum se împăcară!”.
