Sfântul Eutihie s-a născut în Frigia din părinţi creştini. Potrivit Sfinţilor Părinţi, pe când Eutihie era copil şi se juca cu alţii de vârsta lui, jocul lor a fost acela de a scrie fiecare pe un zid numele lui, iar alături ceea ce vor fi ei în viaţă. Când a venit rândul lui, Eutihie a scris: „Eutihie – Patriarh”! La 30 de ani, Eutihie a fost ales stareţ al unei mănăstiri din Amasia. La vârsta de patruzeci de ani a fost trimis de Mitropolitul Amasiei ca delegat al său la al V lea sinod ecumenic, ţinut în Constantinopol în anul 553. Când s-a adus în dezbaterea Sinodului dacă ereticii puteau fi daţi anatemei după moartea lor, Eutihie a arătat că da, acest lucru se poate, în baza cuvintelor dumnezeieşti de la Cartea a Treia a Regilor [sau Prima, după alte cronologii], 13: 1-8, şi de la Cartea a Patra a Regilor [sau a Doua, după alte cronologii], 23:16. Cu prilejul acelui sinod împăratul Iustinian şi Patriarhul Mina l-au îndrăgit mult pe Eutihie. Patriarhul Mina l-a rugat pe împărat ca Eutihie să ocupe scaunul patriarhal după moartea sa. Acest lucru se va întâmpla, Sfântul Eutihie păstorind Biserica lui Hristos în pace timp de doisprezece ani. După aceşti ani, împăratul Iustinian a căzut în erezia monofizită. Patriarhul Eutihie pentru că s-a împotrivit ereziei, a fost exilat la mănăstirea lui cea dintâi. Acolo Patriarhul Eutihie a rămas timp de alţi doisprezece ani şi opt luni.
El s-a arătat a fi făcător de minuni, căci îi vindecă pe oameni de felurite boli doar cu rugăciunea şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit. După moartea împăratului Iustinian, a fost împărat Iustin. Acesta l-a rechemat pe Eutihie în scaunul patriarhal de la Constantinopol, în care Sfântul a rămas până la moartea lui. Sfântul Patriarh Eutihie a trecut la cele veşnice în anul 582.
