Un medicament prescris pentru tratarea hipertensiunii arteriale este promiţător pentru condiţii precum Parkinson, Huntington, dar şi pentru formele de demenţă, potrivit unor studii efectuate pe şoareci de cercetătorii de la Universitatea Cambridge, confirmă www.eurekalert.org , preluat de MedLive.ro.
O caracteristică a acestor boli, denumite în mod colectiv bolile neurodegenerative, este acumularea proteinelor greşite. Aceste proteine (cum ar fi proteinele ”huntingtin” în boală Huntington, sau proteinele ”tau” în cazul demenţei) pot provoca leziuni ireversibile celulelor nervoase din creier.
În cazul persoanelor sănătoase, organismul foloseşte un mecanism pentru a preveni acumularea unor astfel de materiale toxice. Acest mecanism este cunoscut sub numele de autofagie, sau de ”auto-consum”, implicând celulele ”Pac-Man”, care mănâncă şi sfărâmă proteinele toxice. Cu toate acestea, în bolile neurodegenerative, acest mecanism este afectat şi nu mai poate să distrugă proteinele, care ajung să se acumuleze în creier.
Pe măsură ce populaţia globală îmbătrâneşte, un număr din ce în ce mai mare de oameni sunt diagnosticaţi cu boli neurodegenerative, astfel că descoperirea unor medicamente eficiente este tot mai urgentă. În prezent, nu există medicamente care să poată induce autofagia pacienţilor.
Pe lângă descoperirea unor medicamente noi, cercetătorii încearcă adesea să utilizeze medicamentele deja existente deoarece au certitudinea că sunt sigure pentu oameni. Într-un studiu făcut pe şoareci, publicat în revistă ”Nature Communications”, cercetătorii de la Institutul Britanic de Cercetare a Demenţei şi de la Universitatea Cambridge au demonstrat că Felodipina, un medicament pentru hipertensiune, poate fi cheia spre tratarea tulburărilor menţionate.
Studiile epidemiologice au sugerat deja o posibilă legătură între acest medicament şi riscul redus al bolii Parkinson, dar acum cercetătorii au arătat că poate să inducă autofagia în cazul mai multor condiţii neurodegenerative. Echipa de cercetare a folosit şoareci modificaţi genetic, astfel că le-au fost induse mutaţiile care provoacă bolile Huntington şi Parkinson. Pentru demenţă, au fost folosiţi peştii zebră.
Şoarecii sunt un model util pentru studierea bolilor umane deoarece au o durată scurtă de viaţă şi se reproduc foarte rapid, astfel că se pot investiga multe procese biologice cu ajutorul lor. Biologia şi fiziologia lor au o serie de caracteristici foarte asemănătoare cu ale oamenilor, inclusiv sisteme nervoase similare.
Felodipina a fost eficientă în reducerea acumulărilor toxice la şoarecii cu mutaţii ale bolilor Huntington şi Parkinson, dar şi în modelul de demenţă la peştele zebră. De asemenea, animalele tratate au avut mai puţine simptome ale bolilor.
Studiile făcute pe şoareci folosesc adesea doze mult mai mari decât cele considerate sigure pentru om. Totuşi, specialiştii susţin că efectele benefice pot exista chiar şi în cazul concentraţiilor tolerate de oameni. Aceştia au controlat concentraţiile cu ajutorul unei mici pompe, inserată sub pielea şoarecilor.
”Medicamentul a reuşit să încetinească progresia acestor condiţii devastatoare şi, prin urmare, credem că ar trebui să facem şi un studiu clinic pe oameni”, concluzionează David Rubinsztein, cercetător.
