Lucian Avramescu
Oscarul, care ocolește uneori pe nedrept filmul românesc, își poate găsi îndreptăţirea de a se ţine departe de el, cu mâna la nas, când maidanul cu producători autohtoni adună mirosuri insuportabile și se întrece coborând în subsoluri de closet.
Producţia comercială propusă vasalului captiv, care se naște cu ochii-n televizor și moare tot acolo, îi este destinată, cu convingerea că ţinta e bine aleasă și se zvârcolește de plăcere.
Faliment se cheamă cheltuirea banului pe o astfel de producţie! – am cotizat eu cu o opinie în faţa amicului doct. Te înșeli!- zice. Faliment moral și cultural a dat telespectatorul român, preparat în ani de zile spre a deveni consumator pasionat de așa ceva. Serialele turcești, spaniolești și altele sunt azi – în comparaţie cu ce am început să dăm noi – modele de bun simţ. Maidanul acelei televiziuni, care nu-i singura, ci doar cea mai activă în a găzdui excremente și păruiri de chivuţe politice, nu va da faliment atâta vreme cât ne are la degetul mic. Falimentul e al săracului telespectator român, ajuns dependent de drogul vândut în casa lui seară de seară.
Discutam, deci, despre un nou serial de televiziune autohton, la care eu am putut privi doar zece minute, timp suficient pentru a mă încerca o greaţă vecină cu voma. Din păcate, ca actor principal, se înfăţișa un om de scenă polivalent,moștenind responsabilitatea de a fi urmașul talentului rar al tatălui său. L-am cunoscut când era tânăr și vădea aplecări actoricești de clasă. Cum de a acceptat să joace o astfel de mizerie?
Duminică de Paști, carevasăzică. Miniscena televizorului, care propune un nou serial românesc, burdușește în aceleași cadre mahalaua cu traficanţi, curve, borfet variat, dar totul în desăvârșita lipsă de har a scriitorului de scenarii. ”Maidanul cu dragoste” al lui G.M. Zamfirescu e literatură. Acolo curvetul are șarm. Aici nici boarfele nu-s relevante. Maidanul acestei televiziuni confirmă și întregește o decădere care nu poate avea decât argumentul caliciei. Bani din publicitate, bani din orice, bani din bulucirea în faţa ecranelor a spălătoreselor de mahala, suite până-n cancelariile care împart banii ţării, cu rang de ministrese. Iată de ce magnatul acelei, acelor televiziuni finanţează luxul de a deveni toţi oameni mărunţi ai mahalalei. Ce să facă – strică afacerea – cu un telespectator rafinat, cu un alegător informat, cu o lume citită?
Maidanul, mahalaua, imbecilitatea bănoasă, băgatul și scosul unor accesorii anatomice, toate pot fi subiecte. Nu știu dacă pentru ziua de Paști, dar asta contează mai puţin. Alarmantă este coborârea în hazna fără o minimă zvâcnire de condei. Cu talent se poate scrie și despre căcat, dar oferta televiziunilor noastre – și nu mă refer doar la aceste nefericite seriale – e din ce în ce mai joasă. De ce? Din dispreţ sau, cine știe, corectă apreciere a consumatorului, îmi răspunde ironic amicul meu!
