„Întrucât Învierea Domnului Hristos este lumina deplină a Sfintei Euharistii şi a întregii vieți creștine, ea ne cheamă astăzi să înțelegem binefacerile participării la Sfânta Liturghie şi ale împărtășirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos Cel răstignit şi înviat. Prin Sfânta Euharistie primim: „sfințirea sufletelor și a trupurilor noastre, (…) tămăduirea sufletului și a trupului, izgonirea a tot potrivnicului, luminarea ochilor inimii, împăcarea sufleteștilor puteri, ajutor spre credință neînfruntată, dragoste nefățarnică, desăvârșirea înțelepciunii, paza poruncilor dumnezeiești, adăugirea Dumnezeiescului har şi dobândirea Împărăției lui Dumnezeu”, după cum este scris în „Rugăciunea întâi de mulțumire, după Dumnezeiasca Împărtășanie” .
(Din Pastorala Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de Sfintele Paști – 2019)
Candelele care ard, nevăzute, în cer
Învierea Domnului este una dintre cele mai mari sărbători religioase ale anului care constituie fundația de bază a credinței și a Bisericii creștine, potrivit traditii-superstitii.ro. La câteva zile după intrarea triumfală în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat, chinuit și răstignit, a murit pe cruce și a fost pus în mormânt. După trei zile, duminica dimineața, El a Înviat pentru mântuirea neamului omenesc. Sărbătoarea Paștelui simbolizează astfel bucurie, lumină și speranță. Credincioșii din întreaga lume primesc marea sărbătoare a Paștelui cu iubire, împlinire sufletească și veselie.
În cele trei zile ale Învierii ard în văzduh trei candele mari, ce nu le vede nimeni.
De asemenea, Sărbătoarea Paștelui este și un prilej de reuniune cu membrii familei, când se lasă deoparte grijile și problemele de zi cu zi, iar gândurile se îndreaptă către fapte bune și recunoștință. Cele mai multe tradiții și obiceiuri ale zilei de Paște se referă în principal la cinstirea cum se cuvine a acestei sărbători, la bunul mers al vieții și al treburilor, la sănătatea familiei și la sporul casei.
Se spune că, în această zi, cum te scoli, e bine să te uiţi în cofa cu apă, ca să vezi bine peste an.
În mai toate zonele țării există obiceiul ca, în dimineața zilei, membrii familiei să se îmbrace în haine noi, curate și să meargă la biserică pentru a lua “paște”. Fiecare dintre aceștia trebuie să aibă ou roșu în buzunar. Astfel că, după ce vor ieși din biserică, vor ciocni tradiționalele ouă roșii în timp ce rostesc binecunoscuta formulă “Hristos a Înviat”, la care se răspunde cu “Adevărat a Înviat”. Se mai spune, de asemenea, că din primul ou ciocnit este bine să guste toată familia pentru a fi împreună întotdeauna. Acest ou trebuie spart de capul familiei, care îl împarte în atâtea bucăți câți membri are familia. Un alt obicei, care se respectă cu precădere la sate, este acela de a pune brazde de iarbă verde la intrarea în casă, după întoarcerea de la biserică. Fiecare membru al familiei trebuie să calce pe iarba verde înainte de a intra în casă. Va fi astfel sănătos, voios și proaspăt ca verdeața ierbii.
Se punea iarbă verde în trei locuri: la scară, la ușa de la intrare, în fața odăii de dormit. În unele regiuni din România există obiceiul conform căruia, dimineața, până la răsăritul soarelui, oamenii se duc la râu sau la o apă din apropiere și se scaldă. Se vor curăța astfel de boli, răutăți, aruncături și făcături, iar peste an vor fi scutiți de boli, se vor face iuți, sprinteni, sănătoși și harnici.
În alte zone din România, după ce se întorc de la Înviere, toți membrii familiei se spală într-un vas cu apă în care se află, pe lângă apă proaspătă și curată, unul sau mai multe ouă roșii și câțiva bănuți de argint. Oul se pune pentru a fi roșii și sănătoși ca oul, iar bănuții ca să le meargă bine peste an și să aibe bani de ajuns.
De asemenea, în anumite regiuni ale țării se respectă și tradiția conform căreia prima persoană care calcă pragul în această zi, să fie un bărbat. În felul acesta cei ai casei vor avea spor și belșug în toate cele.
Grindina vesteşte belşug
Superstițiile legate de această sărbătoare sunt pe cât de multe, pe atât de diverse și de surprinzătoare. Acestea se referă în principal la vreme, sănătate, noroc, spor și belșug.
Se spune despre vremea din ziua de Paște că, dacă va ploua, atunci până la Rusalii va fi timp ploios, iar de va bate grindina, atunci anul va fi mănos.
Cine vrea să-şi afle norocul păstrează oul fiert, sfințit în ziua de Paște, până la Paștele următor. Atunci îl va sparg: de va fi gol, n-are noroc, de va fi plin, este cu mare noroc.
În ceea ce privește somnul, se spune că acela care doarme în ziua de Paște va fi tot anul somnoros. Din vremuri de demult se mai crede că acela care se naște în ziua de Paște va fi un om norocos pentru tot restul vieții.
Puterea oului roşu
Tradiția populară conservă mai multe legende care explică de ce ouăle roșii sunt simbolul Învierii lui Hristos.
Cea mai răspândită dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a adus un coș de ouă celor care-l chinuiau, însă aceștia au râs și nu au luat în seamă darul adus. Îndurerată, Maica Domnului a așezat langă cruce coșul cu ouă iar acestea s-au înroșit de la sângele ce curgea din rănile Mântuitorului. Atunci Isus Hristos, văzând ouăle înroșite, a spus celor de față: “De acum înainte să faceți și voi ouă roșii și împestrițate întru aducerea aminte de răstignirea mea, după cum am facut și eu astăzi”.
Culoarea roșie reprezintă astfel sângele lui Isus Hristos care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii.
Conform tradiției, oul roșu are puteri miraculoase, de vindecare și de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumusețe, vigoare și spor.
Lumânarea din noaptea Învierii alungă necazul, boala şi furtuna
Lumânarea din noaptea de înviere reprezintă simbolul Învierii lui Hristos, al biruinţei Binelui asupra Răului şi al vieţii asupra morţii.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, credincioşii merg la biserică pentru a primi lumina Lui Hristos, astfel fiecare îşi pregăteşte, din timp, o lumânare pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumânare va rămane aprinsă tot timpul săvârşirii Sfintei Învieri, după care fiecare om se întoarce acasă cu lumina aprinsă.
Mulţi oameni păstrează restul de lumânare şi, la necaz, boală, supărare sau vreme de furtună o aprind pentru a-i ajuta.
