Giorgiana Radu
Clopotele răsună peste sat a sărbătoare, anunţând din zori Floriile. Ramuri de salcie, narcise și zambile se dăruiesc pe sine drept jertfă pentru această zi a bucuriei. Pomii și-au pus și ei veșminte noi, ţesute cu broderii parfumate. Natura toată s-a pregătit de sărbătoare, neștiind că găteala va fi și pentru înmormântare. Iisus l-a înviat sâmbătă pe Lazăr, iar în Duminica Floriilor a fost întâmpinat ca un împărat în Ierusalim, cu ramuri de măslin și de finic. Urale și osanale i-au fost aduse de cei care – poate erau alţii! – l-au răstignit mai apoi. Fericirea acelei zile avea să aducă prevestirea trădării, a patimilor și a morţii. Prima moarte ca preludiu al Învierii.
De ce, oare, momentele de bucurie supremă sunt răsplătite, aproape întotdeauna, cu tristeţe, cu nefericire? E cumva un semn că ar trebui să gustăm fericirea în porţii mici, pentru a nu cădea în păcat?
Se spune că și râsul în exces ar fi inclus în lunga listă a nelegiuirilor omului în faţa lui Dumnezeu. Iisus –
zice-se – n-a râs niciodată. Înţelegem că totul în viaţă trebuie făcut cu măsura conștiinţei. Cu excepţia faptelor bune. Aici nu se impun limite, dimpotrivă. Doar că la acest capitol nu comitem excese, din păcate!
Iisus a Înviat pentru catolici, iar noi, creștinii ortodocși ne pregătim să-L răstignim. Este una dintre cumplitele neînţelegeri ale slujbașilor bisericești care, după marea schismă, n-au mai găsit cale de împăcare, așa că Învierea se petrece de două ori, la distanţă de șapte zile, pentru aceiași credincioși întru Iisus.
Săptămâna Patimilor ne găsește în febra pregătirilor de Paști, uitând, ca mai mereu, adevărata semnificaţie a marilor sărbători. E încă timp să ne cercetăm, dincolo de răsfăţul papilelor gustative. În aceste zile putem îngropa ceea ce nu ne este de folos din „eul“ nostru, înviind virtuţi abandonate în nepăsare. Niciodată nu e prea târziu pentru înfăptuirea frumosului, a binelui. Important e să dorim dezmorţirea creștinului din noi, îndepărtându-l pe cel care se cuibărește deseori la subsuoara înfumurării. Avem încă timp! Sărbătorile sunt aici, iar noi ne putem găsi în rimă cu profunda lor semnificaţie. Dacă vrem!
