Pentru majoritatea copiilor, vocea mamei declanşează modele de activitate a creierului distincte de cele declanşate de o voce necunoscută. Specialiştii de la Universitatea Stanford au descoperit că, în cazul copiilor diagnosticaţi cu autism, răspunsul unic al creierului la vocea mamei este diminuat, potrivit eurekalert.org, preluată de MedLive.ro. Oamenii de ştiinţă au făcut această constatare pe baza unor scanări RMN în regiunile de prelucrare ale feţei şi în centrele de învăţare şi memorie, precum şi în reţelele creierului care procesează recompensele şi prioritizeaza diferiţi stimuli ca fiind importanţi. Dan Abrams, autorul principal al studiului, spune că copiii cu autism ignora de multe ori vocile din jurul lor şi nu se ştia de ce fac acest lucru. Rezultatele sugerează că creierul copiilor cu autism nu este conceput în aşa fel încât să reacţioneze imediat la vocea mamei. De asemenea, gradul de afectare al comunicării sociale la copiii cu autism a fost asociat cu gradul de anomalie din răspunsurile creierului la vocea mamei lor. ”Acest studiu ne oferă o perspectivă asupra circuitelor şi stimulilor vocali pe care trebuie să îi facem mai atrăgători pentru un copil cu autism. Acum avem un model pentru ţintirea unor circuite neuronale specifice în terapiile cognitive”, explica profesorii de psihiatrie care au participat la cercetare. Glasul mamei este un indiciu social important pentru majoritatea copiilor. De exemplu, copiii mici recunosc vocea mamei şi sunt liniştiţi când o aud. De asemenea, şi adolescenţii reacţionează mult mai bine când aud direct vocea mamei, comparativ cu aceleaşi cuvinte transmise prin intermediul unul mesaj scris. Acest lucru înseamnă că creierul se activează într-un mod distinct la vocea mamei în cazul copiilor care nu suferă de autism.
Autismul este o tulburare de dezvoltare care afectează unul din 59 de copii. Se caracterizează prin dificultăţi de comunicare, interese restrânse şi comportamente repetitive. Face parte dintr-un spectru, iar unii copii sunt mai afectaţi decât alţii. La studiu au participat 42 de copii, cu vârsta cuprinsă între 7 şi 12 ani. Jumătate au avut autism, iar cealaltă jumătate nu. Copiilor li s-a scanat creierul, fiind folosită imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională, în timp ce ascultau trei sunete diferite: vocea mamei; vocea unei femei nescunoscute; sunete non-vocale, din mediul înconjurător. În înregistrările vocale, femeile au spus cuvinte fără sens pentru a se evita activarea regiunilor de înţelegere a limbajului în creier. Specialiştii au comparat modelele de activare a creierului şi conectivitatea reţelei creierului între cele două grupuri de copii. De asemenea, au cerut copiilor să spună în care dintre înregistrări era vocea mamei, şi în care era vocea unei femei necunoscute. Copiii fără autism au identificat corect vocea mamei în proporţie de 97,5%, iar cei cu autism au identificat corect în proporţie de 87,8%. Răspunsul creierului la vocile nefamiliare, comparativ cu răspunsul la sunetele din mediul înconjurător, a fost destul de similar în ambele grupuri de copii, deşi cei cu autism au avut o activitate mai redusă în zona cortexului asociaţiei auditive. Comparând răspunsul creierului la vocea mamei şi la vocea necunoscută, copiilor fără autism li s-au activat mai multe zone ale creierului: o regiune de învăţare şi memorie; regiuni din partea de prelucrare a feţei. De asemenea, au existat diferenţe şi în regiunea de procesare a recompensei, în reţeaua care include regiuni de procesare a audiţiei şi în regiuni care determină importanta informaţiilor primite. Deficienţele de reţea la copiii cu autism au fost legate şi de nivelul individual de afectare a comunicării sociale. Acest lucru sugerează că răspunsurile creierului la vocea mamei sunt un element cheie pentru construirea capacităţii de comunicare socială. Constatările susţin teoria motivaţiei sociale a autismului, sugerând că interacţiunea socială este mai puţin implicată în mod intrisec pentru copiii cu autism. Multe dintre terapiile actuale pentru autism implica motivarea copiilor de a se angaja în diferite tipuri de interacţiuni sociale. ”Vocea mamei este un semn primar pentru comunicarea şi învăţarea socială şi lingvistică. Există o diferenţă biologică care stă la baza circuitelor cerebrale în autism, iar aceasta este un semnal de învăţare precisă pe care îl putem viza”, concluzionează Menon.
