Nicoleta Dumitrescu
Potrivit unor recente sondaje, când au fost întrebaţi unde şi-ar dori să aibă un loc de muncă, românii au răspuns, fără să se gândească prea mult, că-şi doresc să fie salariaţi la stat. Iar motivul pentru care a fi bugetar a ajuns să fie un fel de culmea dorinţelor, e lesne de înţeles.
La stat, adică în sistemul bugetar, leafa e leafă, plus că reprezintă un loc de muncă mai mult decât stabil. Iar în ultimii doi ani, şi încă se plusează pe această temă, majorările salariale ale celor de la stat au urcat la cote destul de mari încât s-a ajuns ca angajaţii din sistemul privat să-şi plângă unii altora de milă, atât la avans, cât şi la restul de plată lunar!
E adevărat, a fi angajat la stat a devenit mai profitabil decât oricând. Iar asta se datorează mai ales acelora care s-au tot rotit pe la putere, având în vedere faptul că deviza „o remuneraţie onorabilă e necesară pe măsura muncii depuse”, mai ales în administraţia publică, a constituit un fel de laitmotiv în majoritatea campaniilor electorale.
Aşa se face că, mai ales în momentul de faţă, cei de la stat şi-au putut bifa ceea ce poate reprezenta pentru fiecare bugetar în parte …culmea dorinţelor, respectiv de a avea lefuri cu multe, multe zerouri. Iar aceste zerouri înseamnă alte şi mai multe zerouri pe care, tot lunar, primăriile trebuie să le aibă în conturi pentru plata funcţionarilor publici.
Numai că această mărinimie salarială se cam bate cap în cap cu concluzia pe care, nu o dată, au acceptat-o chiar şi unii dintre politicienii ajunşi la guvernare. Şi anume faptul că sistemul de stat este ticsit de angajaţi şi asta pentru că reprezentanţii partidelor ajunse la putere au avut grijă ca, încet-încet, nevestele, copiii, cuscrele, cuscrii, finii, nepoţii şi alte rubedenii să-şi găsească un loc de muncă şi încă unul foarte călduţ.
Iar plimbatul hârtiilor de pe un culoar pe altul sau între un etaj şi altul, inclusiv cu liftul, a fost scos în evidenţă mereu, cel puţin o dată la patru ani, de fiecare dată când se roteau cei care preluau guvernarea. Dar, dincolo de vorbe, s-a mai făcut ceva? S-a auzit, în ultimii ani, de pildă, că la ministerul X ori la zecile de direcţii şi servicii, de sus în jos, de la Bucureşti, dar şi-n teritoriu, s-au făcut ceva modificări în organigramele vreunei instituţii? Nu! De ce? Pentru că, automat, odată cu aceste eventuale disponibilizări ar fi putut fi pe făraş şi multitudinea de persoane, foarte importante, menţionate mai devreme.
Or, cum corb la corb niciodată nu-şi vor scoate ochii, aşa şi politicienii nu vor ajunge în postura de a-şi pune pe liber chiar propriii protejaţi!
Pe de altă parte, e de văzut, de acum încolo, cu ce oferte, mai ales salariale, vor mai veni politicienii, în condiţiile în care atât 2019, cât şi 2020 sunt ani electorali. Şi cum foarte mulţi dintre români îşi doresc să muncească la stat, cu siguranţă se vor găsi destui candidaţi care vor spune, în campania electorală, că s-ar putea rezolva criza forţei de muncă dacă statul s-ar dovedi că se poate transforma în…cel mai bun angajator!
