Nicoleta Dumitrescu
Vremurile de astăzi arată, mai mult ca niciodată, cât de mult vânează oportunitatea cei care, vremelnic, ocupă nişte funcţii. Şi nu este vorba despre nişte funcţii oarecare, ci despre acelea care se obţin datorită voturilor exprimate o dată la patru ani, la alegerile locale, atunci când electoratul este chemat la urne. Teoretic, odată aleşi, aleşii – că despre ei este vorba în acest caz – ar trebui să se dea şi peste cap, aşa cum spuneau prin campaniile electorale, astfel încât comunităţile locale să nu mai bată pasul pe loc.
De cele mai multe ori, însă, priorităţile nu mai sunt chiar aşa de priorităţi, întotdeauna, pe listă, apărând şi alte „evenimente neprevăzute”, care musai trebuie rezolvate. Iar cum aceste situaţii par că sunt trase la indigo, de cele mai multe ori se scapă din vedere chiar lucrurile esenţiale. Iar, din păcate, aceste lucruri esenţiale sunt tocmai cele care sunt clădite pe valoare, pe adevărata valoare, una care, în zilele de astăzi, nu mai are preţ în faţa acelora care îşi spun că sunt mari politicieni.
Un exemplu este la Ploieşti unde, peste câteva zile, consilierii locali se vor pronunţa şi asupra unui proiect de hotărâre ce vizează decretarea titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Ploieşti” …poetului Nichita Stănescu! Între contre şi certuri pe tema căldurii şi a apei calde din locuinţele ploieştenilor, rămasă încă în coadă de peşte, aleşii şi-au adus aminte, brusc, că luna martie este „luna Nichita“. O lună în care, de ani, de foarte mulţi ani, cei care l-au cunoscut ori au simţit că necuvintele ori elegiile vibrează cu sufletul lor îi aduc tribut prin organizarea de manifestări, ba chiar a unui festival care îi poartă numele. Şi dacă şi-au adus aminte, după 36 de ani de când Nichita Stănescu s-a transformat în „îngerul blond” – care străjuieşte, de altfel, şi în centrul parcului care îi poartă numele – consilierii locali au găsit de cuviinţă să facă o reparaţie de onoare: să-i atribuie poetului, post mortem, titlul de „Cetăţean de onoare al Ploieştiului”!
Chiar dacă supunerea acestei iniţiative la vot este gândită în „luna Nichita”, când mai sunt doar câteva zile până când se marchează ziua de naştere a poetului – 31 martie, cât de golită de sevă poate fi această iniţiativă?! Asta în condiţiile în care în Ploieşti există casa memorială a poetului, există o instituţie de învăţământ, un pasaj pietonal, un parc care îi poartă numele…
Dar, ca şi când toate acestea nu contau, dintr-o dată, brusc, în an electoral, aleşii ploieşteni l-au descoperit pe Nichita Stănescu! Pe poetul Nichita Stănescu. Şi, drept urmare, au considerat că este cazul ca şi acesta să fie inclus în lista cetăţenilor de onoare ai Ploieştilor. Ce este drept, această reparaţie morală este făcută ceva mai devreme, respectiv după 36 de ani de la decesul poetului, în contextul în care, în 2016, tot aleşii ploieşteni au constatat că nici celebrul Caragiale nu era cetăţean de onoare al Ploieştiului! Şi atunci, în acel an, după un veac de la moartea sa, I.L. Caragiale a devenit „Cetăţean de onoare” al urbei.
Prin urmare, ce vremuri triste trăim! Atât de triste încât pare că sigura soluţie este ca, în luna care poartă numele poetului, necuvintele nichitiene să se transforme în ţipăt, pe înţelesul tuturor, ţipăt care să spargă ignoranţa care a încorsetat valorile care, cu adevărat, contează!
