Când credincioşii se roagă, în lobii lor frontali se identifică o activitate intensă, care nu există la necredincioşi

Prof. univ. George Litarczek, în vârstă de 92 de ani, s-a născut în 1925 în SUA, la Boston, dar a studiat şi lucrat în România, unde a întemeiat specialitatea anestezie terapie-intensiv[. Prin mâna lui au trecut nu numai puternicii României, de la Elena Ceauşescu şi Gheorghe Gheorghiu Dej, ci şi străini, precum fratele lui Kim Ir-sen.
Prof. univ. Litarczek a vorbit într-un interviu realizat de Tocmaiamaflat.ro şi preluat de AMPRESS şi despre relaţia dintre medicină şi credinţă:
“Nu îl salvezi numai cu medicina, ci şi cu psihicul, trebuie să-l faci să lupte. Iar psihicul are nevoie de credinţă. Când trăieşti extracorporalizarea, nu te mai poţi îndoi că eşti carcasa care ţine de materialitate şi eşti om prin starea de conştientă umană care nu poate fi definită în termenii actuali ai ştiinţei. (…) Dumnezeu nu lucrează cu minuni precum Hristos. Dumnezeu îţi creează oportunităţi.”
Religia e şi ea o doctorie. Se ocupă de suflete. Când credincioşii se roagă, în lobii lor frontali se identifică o activitate intensă, care nu există la necredincioşi.
„Bolnavul care spune că moare chiar moare. Pentru că el crede că moare. Nu îl salvezi numai cu medicina, ci şi cu psihicul, trebuie să-l faci să lupte. Iar psihicul are nevoie de credinţă. Eu sunt credincios şi în toată viaţa mea am fost ajutat pentru ceea ce m-am rugat.
Depinde de Dumnezeul bolnavului, de cât crede el. Toată imunitatea organismului ţine de credinţă. Universul funcţionează fără Dumnezeu. El există numai în creierul omului.
Eu am avut trăire de despărţire în două. La două săptămâni după operaţia de acum 10 ani, am făcut o hemoragie secundară cu trei litri de sânge pierdut, şi în sala de operaţie mă vedeam pe mine şi întreaga intervenţie din tavan. Le-am
descris apoi exact ce făceau fiecare. Carcasa mea era pe masă.
Şi când trăieşti extracorporalizarea, nu te mai poţi îndoi că eşti carcasa care ţine de materialitate şi eşti om prin starea de conştienţă umană care nu poate fi definită în termenii actuali ai ştiinţei. Adică sufletul şi memoria din el. Creierul e doar în interfaţă.
Nu sufletul uită, ci mecanismul material, interfaţa nu mai funcţionează.
Dumnezeu nu lucrează cu minuni precum Hristos. Dumnezeu îţi creează oportunităţi. Îţi vine ajutorul de lângă tine. Trece o ocazie şi trebuie doar să întinzi mâna“.