Sfântul Meletie, contemporan al Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, a rămas în conştiinţa Bisericii ca apărător al dreptei credinţe în fata ereziei ariene, care nega divinitatea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi. Originar din Armenia, Sfântul Meletie învăţase de mic dogmele credinţei creştine, devenind renumit pentru viaţa să virtuoasă. Este numit mai întâi episcop al cetăţii Sevastia din Armenia, apoi ales Arhiepiscop în scaunul Antiohiei, în vremea împăratului Constantin al II-lea (337-340). Sfântul Meletie a participat la cel de-al Doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, în timpul căruia împăratul Teodosie i-a arătat o cinste aparte. La acest Sfânt Sinod, Dumnezeu a lucrat minuni prin Sfântul Meletie. Pe când acesta explica dogma Sfintei Treimi, slujindu-se de mâna sa, arătând mai întâi unimea printr-un singur deget, iar treimea, prin trei, înaintea tuturor, a ieşit deodată o văpaie luminoasă din mâna ierarhului. Această minune a ruşinat pe eretici, iar pe cei dreptslăvitori i-a întărit în dreapta credinţă. Meletie se îmbolnăveşte în timpul Sinodului şi trece la cele veşnice. Sfântul Meletie este considerat ocrotitorul persoanelor cu deficienţe de auz, deoarece acesta a fost nevoit să vorbească prin semne despre Sfânta Treime, mărturisind credinţa de la Niceea, în biserica din Antiohia, pentru că un arhidiacon, adept al arianismului, îi astupase gura cu mâna. Prin acelaşi gest fac referire astăzi la Sfânta Treime persoanele cu deficienţe de auz, în limbajul mimico-gestual.
