Luiza Rădulescu Pintilie
Cei care vor să poarte mărţişor ori să îl dăruiască, după tradiţie, în cea dintâi zi a lui martie, sunt aşteptaţi la târgul ce se deschide astăzi la Ploieşti, în faţa Palatului Culturii (Aleea pietonală dinspre zona intrării principale), în organizarea Centrului Judeţean de Cultură Prahova şi a Consiliului Judeţean Prahova. Micile talismane expuse astăzi şi mâine (între orele 9,00-17,00) sunt realizate manual, de meşteri populari şi artişti plastici din Ploieşti şi alte localităţi ale judeţului, colaboratori ai instituţiei culturale amintite, pornind de la vechiul şnur în alb şi roşu până la mărţişoare pictate, realizate pe suport textil, din hârtie sau ceramică. Iar cei care apreciază autenticitatea şi vor să păstreze acest frumos obicei în datele sale cu adevărat tradiţionale e bine să ştie că mărţişoarele au fost realizate pornind de la rezultatele unei cercetări desfăşurate de către Centrul Judeţean de Cultură în spaţiul prahovean privind modele specifice, materiale şi tehnici, meşterii expozanţi fiind încurajaţi să se întoarcă, într-un fel, către originile şi semnificaţiile atât de frumos adunate în simbolicele obiecte. Cu atât mai mult cu cât, începând din decembrie 2017, mărţişorul a fost inclus în lista reprezentantivă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO – în baza unui dosar multinaţional coordonat de România şi elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia şi Republica Bulgaria- şi e cu atât mai important ca el să fie păstrat şi promovat în caracteristicile sale care îi dau valoare şi îl aşază în frumoasa ladă de zestre a tradiţiilor româneşti. De altfel, e mai mult decât de apreciat strădania Centrului Judeţean de Cultură Prahova (director – etnolog Anişoara Ştefănucă) de a promova, sub cele mai diverse forme- între care se regăseşte şi acest târg, patrimoniul cultural naţional, tradiţiile specifice Munteniei şi, în mod particular, ale Prahovei, mai ales în contextul tendinţelor de denaturare sau abandonare a valorilor culturale autohtone, tradiţia mărţişorului nefăcând excepţie. Iar dacă toate aceste semnificaţii sunt apropiate mai ales de înţelegerea copiilor şi a tinerilor, putem spera că milenara tradiţie a mărţişorului va da şi prezentului, dar şi viitorului, chipul împletiturii alb-roşie de legat la mână, al bănuţului de argint sau al sfinţeniei unei cruciuliţe aşezată la gât, spre a le aduce purtătorilor noroc, binecuvântare, sănătate şi frumuseţe. Şi nici tradiţia de a lega mărţişorul pe ramura unui tradafir, ori în creanga înflorită a unui pom roditor atunci când vor fi trecut zilele rânduite pentru purtarea lui nu va fi uitată!
