Luiza Rădulescu Pintilie
Frumoasă şi lăudabilă dorinţa devenită realitate a unei distinse profesoare pensionare de limba şi literatura română, Cecilia Nicolaescu, de a trece dincolo de lecţiile predate elevilor săi din şcolile din Târgovişte şi Ploieşti la a căror catedră s-a aflat, lăsând o mărturie pentru prezent şi viitor tuturor acelora care au fost, la rându-le, fascinaţi de opera şi personalitatea marelui poet Mihai Eminescu ! Iar mărturia aceasta a luat chipul unui tei plantat,miercuri, 20 februarie, lângă bustul ridicat în centrul Ploieştiului pentru neuitarea peste timp a poetului, cu trimitere la celebrul tei al lui Eminescu din parcul Copou-Iaşi. Şi cu siguranţă aceia care vor trece pe aleile parcului de lângă Casa Sindicatelor atunci când arborele va înfrunzi, apoi se va umple de flori parfumate, îşi vor domoli pentru câteva clipe grăbiţii paşi spre a admira legănarea crengilor peste umărul Luceafărului. Impresionat de toate demersurile făcute de dascălul care a avut o viaţă întreagă o aplecare specială către „ lecţiile” despre Eminescu, şeful sectorului „Centru” – Spaţii verzi din cadrul SC Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti, Ludovic Irinciuc, ne spunea ieri că teiul a crescut în pepinieră timp de cinci ani, fiind aclimatizat să reziste la intemperii. Şi dacă studii de specialitate de dată recentă au concluzionat că „Teiul lui Eminescu”, arbore- monument, ar avea o vârstă impresionantă- 540 de ani, de ce n-am crede că frunze în formă de inimă şi pline de miresme flori galbene-auriu îşi vor aşeza în istoria secolelor viitoare şi la Ploieşti legănarea , deodată cu amintirea, descoperirea şi redescoperirea de alte şi alte generaţii a versurilor eminesciene?!
