Florin Tănăsescu
Ce îţi dorește pipota de nesătul ? Cu tine vorbesc, domnule parlamentar, care, iar și iar, vrei un mandat. Votul meu ? Îl ai. În rest, să mă consideri “un mort frumos cu ochii vii” ce cată-n patru zări să plece la muncă, afară. Sau un stârv urât, hâd și nespălat, cum ne categorisești, nu de puţine ori, pe-al cărui suflet e pusă ștampila cu “Votat”.
Da, domnilor guvernanţi, suntem aproape toţi “Niște ţărani”, ne cheamă pe toţi la fel, și tocmai d-aia, vorba lui Zaharia Stancu, când ne ordonaţi: “Deschide poarta, Tudore, să intre vaca” – sau boul, cu girofarul între coarne -,
din bun simţ sau din prostie, o facem, fără să crâcnim. Deci toţi, noi Tudor ne numim!
Da, și dumneavoastră, domnule Daea puteţi să ne consideraţi niște căpiaţi cu creierul spălat. Deci, staţi liniștit, nu vom da curs incitaţiei la ură (“Să nu uiţi Darie!”) că, pe la noi, amnistia, graţierea și împăcarea cu soarta sunt scrise-n legile justiţiei românești. Și-apoi, mai nou, cercetătorii au descoperit că Zaharia Stancu ar fi pseudonimul lui Soros !
Da, doamnă ministru a Sănătăţii, “Ploaia albă” care va veni (asta este o carte scrisă de numitul D.R. Popescu, doamnă Andronescu) nicicând nu va curăţi toate păcatele noastre de pacienţi români, care nu se spală, ci doar înjură printre dinţi ceva de dumnezei și sfinţi. Firește, excepţie fac doar păcatele voastre, șterse pe-ndelete cu burete.
Revenind la dumneavoastră, doamnă Sorina Pintea, de nu știaţi din ce cauză “Centrul atacant a murit în zori”, staţi liniștită! Nu de incompetenţa unor medici, nici de, cum se numește? A, de e.coli ! Și, drept consolare, cerând lui Marin Sorescu iertare, îl parafrazăm, spre liniștea conștiinţei (în cazul în care aveţi așa ceva) dumneavoastră: “Escherichia coli nu a existat. A existat numai un popor numit România, mâncat de molii”.
Da, suntem niște proști, apelativul ăsta chiar ne place. Nătângi de dăm în gropi. Deci, domnilor de la Transporturi, aveţi o scuză și pentru hârtoape și pentru drumurile neasfaltate pe care șoferii proști îmbrăţișează câte-un stâlp, când e polei, și o mierlesc. Nu-i sare, dar aveţi o scuză: a fost furată și-aia de suspecta Fefeleaga, noaptea, ca hoţii, chinuind un animal chior, pe numitul Bator.
Nu vă faceţi griji, de alocaţii și alte chestii din astea, puerile, stimaţi guvernanţi. Și nici voi, procurori. Mai bine aţi deschide o anchetă despre cum o individă, Agripina, și-a lăsat copilul pradă “La vulturi”. Puteţi să îl citaţi chiar pe Gala Galaction, omul vă povestește cum dă ortul popii, un neam, pradă hultanilor.
Cât desprere alocaţii mărite, rechizite, sau manual nealternative, astea mai pot s-aștepte. Că deh, cu cât poporul e mai prost, cu-atât vă faceţi voi un rost.
Nicicând n-o să mai recit din Labiș – “Câtă deznădejde pașii noștri poartă” – ci zic mersi că prind a doua zi. Atât.
În rest, despre speranţele mele, ale noastre, ale copiilor mei, ce rost are să vorbesc ? Știu, vă plictisesc.
Cât despre noi? Suntem “mări sub pustiurile” nesimţirii voastre.
“Deschide poarta, Tudore!”, să intre boul în sufletele noastre.
