Oamenii de ştiinţă din Columbia au descoperit de ce anumite cazuri de glioblastom, cel mai frecvent tip de cancer cerebral, răspund la imunoterapie.
Constatările ar putea ajuta la identificarea pacienţilor care au cele mai multe şanse să beneficieze de acest tratament, potrivit eurekalert.org, preluat de MedLive.ro. Studiul a fost condus de Raul Rabadan, doctor şi profesor de biologie la Universitatea Columbia, şi a fost publicat în revistă ”Nature Medicine”. Mai puţin de 1 din 10 pacienţi diagnosticaţi cu glioblastom răspund imunoterapiei, tehnica ce a demonstrat un succes remarcabil în ultimii ani în tratarea mai multor tipuri agresive de cancer. Totuşi, nu a existat un mod prin care medicii să fie capabili să prevadă dacă pacienţii cu glioblastom vor răspunde la tratament sau nu. Aceştia sunt trataţi, de obicei, printr-o intervenţie chirurgicală ce are ca scop aliminarea tumorii, urmând chimioterapia şi radiaţiile. Chiar şi în cazul terapiei agresive, şansele nu sunt mari, supravieţuirea medie fiind de 14 luni. Ca multe alte tipuri de cancer, glioblastomul împiedică sistemul imunitar să atace celulele canceroase. Acestea acaparează sistemul imunitar, acţionând asupra proteinei PD-1. Medicamentele folosite în imunoterapie, numite inhibitori PD-1, sunt concepute pentru a ajuta sistemul imunitar să funcţioneze din nou. Având în vedere succesul inhibitorilor PD-1 în alte tipuri de cancer, medicii au presupus că efectul ar putea fi acelaşi şi în cazul glioblastomului. Pentru a înţelege de ce doar anumite tipuri de tumori răspund la imunoterapie, echipa de specialişti a analizat micromediul tumorii, care include tumorile în sine şi toate celulele care o sprijină. Astfel, au participat la studiu 66 de pacienţi cu glioblastom, înainte şi după tratamentul cu inhibitori PD-1. Le-au fost administrate medicamentele timp de şase luni sau mai mult, iar din numărul total de 66, doar 17 au răspuns la tratament.Tumorile care nu au răspuns la imunoterapie au avut mai multe mutaţii în genă PTEN, lucru ce a condus la niveluri mai ridicate de macrofage, adică celule imune care ajută organismul să lupte împotriva bacteriilor. Totuşi, când un om suferă de glioblastom, macrofagii eliberează factorii de creştere, care ajută celulele canceroase să supravieţuiască şi să se răspândească. Celulele canceroase din tumorile cu mutaţii PTEN s-au grupat, lucru ce împiedică celulele imune să penetreze tumora şi micromediul acesteia. Pe de altă parte, tumorile care au răspuns la imunoterapie au avut mai multe mutaţii într-o cale de semnalizare numită MAPK, care ajută la reglarea funcţiilor celulare esenţiale. ”Aceste mutaţii au avut loc înainte ca pacienţii să fie trataţi cu inhibitori PD-1, astfel că realizarea unor teste pentru a descoperi existenţa mutaţiilor poate fi un mod eficient de a prezice ce pacienţi au şanse mari de a răspunde imunoterapiei”, explica Fabio M. Iwamoto, neuro-oncolog. De asemenea, specialiştii sugerează că pacienţii cu glioblastom, care au mutaţii MAPK, pot avea mai multe beneficii prin imunoterapie dacă inhibitorii PD-1 sunt combinaţi cu terapia ţinta cu MAPK, deşi combinaţia necesită teste clinice suplimentare. Terapiile ţintă MAPK au fost aprobate pentru melanom metastatic şi sunt, în prezent, testate şi pentru alte tipuri de cancer. ”Încă suntem la începutul înţelegerii imunoterapiei pentru cancer, în special în cazul glioblastomului. Totuşi, rezultatele noastre sugerează că am putea fi în măsură să prezicem ce pacienţi cu glioblastom ar putea răspunde imunoterapiei. De asemenea, am identificat noi obiective pentru îmbunătăţirea imunoterapiei în general”, concluzionează Rabadan.
