Sfinţii Părinţi care au fost ucişi în Muntele Sinai şi Rait sunt sărbătoriţi pe 14 ianuarie. Au trăit în secolele IV şi V şi au fost omorâţi de barbarii din Arabia şi Etiopia. Părinţii din Muntele Sinai îşi petreceau zilele în chilie, pentru dobândirea liniştii. Avva Antonie spunea în acest sens că, precum peştii care stau la uscat mor, tot astfel şi călugării care stau în afara chiliei îşi pierd liniştea. Se adunau în biserică şi făceau împreună priveghere de noapte numai sâmbătă seara spre duminică, iar dimineaţa, la Sfânta Liturghie, se împărtăşeau cu toţii. Vederea lor era îngerească, pentru că se topiseră trupurile lor de înfrânare şi de priveghere; căci vieţuiau ca şi când erau lipsiţi de trupuri, neavând nimic din cele ce s-au obişnuit a aduce plăcere şi patimi. Îşi hrăneau trupul cu puţine finice sau muguri de stejar. Unii mâncau o dată pe zi, alţii în a doua sau a treia zi, iar alţii numai o dată pe săptămână îşi întăreau trupul neputincios cu hrană.
Barbarii, căutând aur şi negăsind, i-au ucis pe părinţii din Muntele Sinai şi Rait. Monahul Amonie mărturiseşte că în prima năvălire a barbarilor au pierit 38 de părinţi în Sinai şi 39 în Rait.
