Potrivit Institutului Naţional al Cancerului, între anii 1995 şi 2001, pacienţii diagnosticaţi cu cancer pulmonar în stadiul IV aveau şanse de numai 2% să fie în viaţă cinci ani mai târziu. În prezent, 50% dintre pacienţi sunt încă în viaţă la 6,7 ani de la diagnostic, conform eurekalert.org, preluat de Agerpres. Institutul Naţional al Cancerului susţine că pacienţii diagnosticaţi cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC), între anii 1995 şi 2001, au avut şanse de 15% să mai fie în viaţă la cinci ani după diagnostic, asta doar dacă descopereau într-o fază incipientă. În cazul celor aflaţi în stadiul IV, boala fiind deja răspândită în corp, şansele scădeau la 2%. Specialiştii de la Universitatea Colorado au condus un nou studiu, publicat în revistă ”Thoracic Oncology”, au demonstrat că situaţia s-a schimbat pe parcursul timpului. Pacienţii diagnosticaţi cu cancer pulmonar în stadiul IV cu modificări ale genei ALK, la Spitalul Universităţii Colorado, între anii 2009-2017, au supravieţuit 6,8 ani de la diagnostic. Asta înseamnă că procentul de supravieţuire a crescut de la 2% la 50%. ”S-au dezvoltat mai multe terapii eficiente pentru cancerul pulmonar pozitiv ALK. Chiar şi pacienţii aflaţi în stadiul IV pot să mai trăiască ani de zile”, spune Jose Pacheco, autorul principal al studiului. La studiu au participat 110 pacienţi cu vârsta medie de 53 de ani, dintre care 83% nu au fost niciodată fumători. Aproape tuturor pacienţilor li s-a administrat medicamentul Crizotinib. În urma tratamentului, dacă pacienţii au prezentat semne de agravare a bolii, au luat alt inhibitor al genei ALK, precum Brigatinib, Alectinib, sau Certinib. Un alt factor care a influenţat supravieţuirea a fost chimioterapia pe bază de Pemetrexed şi uneori radiaţii. Totuşi, specialiştii nu pot recomanda un tip anume de chimioterapie deoarece depinde de tipul de cancer, de etapa şi de caracteristicile pacientului. Oamenii de ştiinţă au observat că existenţa metastazelor cerebrale în momentul diagnosticării nu a influenţat durata supravieţuirii. ”Există o mulţime de inhibitori noi ai genei ALK care au fost dezvoltaţi după Crizotinib şi care intră în creier foarte bine, funcţionând în mod similar. Încercăm să supraveghem pacienţii mai atent. Monitorizăm apariţia metastazelor cu ajutorul imagisticii, astfel că administrăm tratament în momentul în care observăm ceva nou, nu aşteptăm ca pacientul să dezvolte simptome”, spune Pacheco.
Singurul factor care a influenţat perioada de supravieţuire a fost numărul de organe afectate de cancer în momentul diagnosticării. ”În momentul actual, rata de supravieţuire de 6,8 ani este cea mai mare, fiind clare beneficiile terapiei. Cred că anumite tipuri de cancer vor deveni o boală cronică, nu una terminală”, concluzionează Pacheco.
