Giorgiana Radu
Buletinele meteorologice au anunţat grav, prin vocea crainicilor, gerul Bobotezei care s-a instalat deja în aceste zile. Sfaturile medicilor nu întârzie să completeze tabloul aspru, care va acoperi aproape toată ţara. Ei ştiu cel mai bine urmările schimbărilor bruşte de temperatură. Camerele de gardă ale spitalelor devin, uneori, neîncăpătoare, în acest sezon. Un bărbat a fost găsit, în chiar centrul Capitalei, îngheţat într-o maşină abandonată. Criminaliştii caută dovezi pentru o moarte suspectă. Gerul e primul suspect pentru asasinatul din Bucureşti. Întemniţaţi gerul. Puneţi-i cătuşe! Dar am găsit un argument splendid spre a fi eliberat!
Fiorul gerului determină multe dintre vieţuitoare să-şi pună viaţa la adăpost, chiar dacă mai sunt şi unele excepţii, ca ursul care în locul hibernării a ales să se scalde în puful zăpezii, undeva, într-o staţiune montană autohtonă.
În curtea noastră, regula este învinsă de excepţii. Excepţie au făcut raţele din rasa dublu moţată de Sângeru, care îmbogăţesc mica fermă de la Muzeul Pietrei. Dimineaţa geroasă nu le-a stricat bucuria scăldatului în apă rece, proaspăt pusă într-o teică din calcar, întrucât cea rămasă de seara era îngheţată bocnă. Gerul Bobotezei este ignorat total de păsările îmbrăcate în fulgii coloraţi în alb şi negru. Boabele de porumb n-au ademenit măcănitoarele, indiferente la festin. Ciuruitul apei însă a fost momentul care a declanşat gălăgia a douăsprezece ciocuri, ce nu dădeau niciun semn de amuţire. Era, de fapt, exprimarea fericirii. Nu m-am gândit niciodată cum se traduce fericirea în rândul vieţuitoarelor, cum simt ele clipa desăvârşită. Cum să fii fericit în ger? Iată că Dumnezeu a inventat şi astfel de vietăţi. Am aflat, uitându-mă la raţele moţate care nu mai conteneau să-şi vâre ciocul în apa rece ca gheaţa, udându-şi pieptul, apoi aripile, încercând totodată să se scalde, doar că vasul era prea mic pentru ele.
Nu sunt un fin observator al păsărilor şi animalelor, nu ştiu să le citesc foarte bine comportamentul, dar ştiu că acela era momentul lor de fericire, iar eu nu mă mai satur să le privesc.
Împlinirea nu trebuie îngrădită de vreme şi, mai ales, de vremuri. Să fie aceasta lecţia? Căldura vine din noi. Dacă vremurile-s geroase, ne rămâne şansa de a ameliora temperatura de afară cu gândul bun care locuieşte în noi şi însoreşte în preajmă. An cu bucurii, chiar şi în ger!
