Luiza Rădulescu Pintilie
Când copiii sunt aceia care descoperă în cărţile de istorie- cele dintâi cărţi ale unei naţii, cum le considera marele patriot Nicolae Bălcescu- paginile luminoase scrise de înaintaşii lor, din neam în neam, cuvintele acestora nu mai rămân tipărite doar pe coala de hârtie, ci se înscriu, ca o „lecţie vie”, în mintea şi în sufletul unor generaţii care au dreptul şi datoria să cunoască, încă de când se află pe băncile şcolii, vrednicia şi gloria strămoşilor lor. Mai ales că ei sunt aceia care le vor duce mai departe! Şi merită apreciată toată strădania unor 
dascăli de a-i apropia pe copii, încă din grădiniţă, potrivit înţelegerii lor, de momentele importante ale istoriei neamului lor, aşa cum este cel al înfăptuirii, la 24 Ianuarie 1859, a Unirii Principatelor, deschizător al împlinirii visului de aur al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
O asemenea „lecţie vie” i-a strâns, ieri, alături de dascălul lor -prof.înv. preşcolar Magdalena Liliana Bălan- pe cei 16 copii membri ai grupei mari din cadrul grădiniţei aflată în structura Şcolii Gimnaziale Ostrovu Aluniş. Şi acolo, într-o sală modernă de clasă, au fost „reînviate”timpurile istorice în care domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Moş Ion Roată, ţărani şi boieri trăiau bucuria unirii a două „ţări surori, de-acelaşi grai”. Şi cu fiecare cuvânt spus în sceneta în care fiecare membru al grupei a avut rolul său, cu fiecare pas făcut apoi în „Hora Unirii”, cu fiecare ecuson legat cu panglică tricoloră şi în fiecare diplomă ce a răsplătit implicarea şi emoţia unor copii de 5-6 ani, trecutul s-a apropiat nu numai de prezent, ci mai ales de viitorul în care ei, elevii de acum, dintr-o comună prahoveană de pe Valea Slănicului, vor scrie noua istorie a ţării lor şi a neamului lor.Iar o asemenea lecţie nu se uită prea uşor…
