Mihai Cristache – povestea s-a oprit !
Luna ianuarie parcă este “blestemată” pentru petrolişti, doar în ultimii ani, nume importante din istoria galben-albaştrilor trecând în nefiinţă în această perioadă. După Mihai Ionescu sau Bujorel Mocanu, trecuţi în “lumea celor drepţi” tot în zilele reci de început de an, în seara zilei de 8 ianuarie s-a stins şi Mihai Cristache.
Un personaj pitoresc, cu multe poveşti de spus, tot timpul, care şi-a dedicat viaţa fotbalului şi care, de acum încolo, nu ne va mai “deschide uşa” redacţiei niciodată, pentru a ne ruga să publicăm anunţuri despre foştii săi colegi şi pentru a ne povesti diverse episoade savuroase! “Nea Mihai”, cel care a fost printre artizanii multor performanţe pentru fotbalul din Plopeni şi Ploieşti, cel care a fost alături, la greu, în “vremurile bune”, celor care-i cereau sfatul, ajutorul! Nea Mihai, cel care a fost “artizanul” întâlnirilor dintre gloriile petroliste de la “Numărul 14”, cel pe care-l găseai, tot timpul, pregătit să povestească, să-ţi ofere ceva, umblând de obicei cu “arhiva personală” de fotografii, o întreagă istorie fotbalistică a Petrolului, în geanta sa!
Povestea s-a oprit la 78 de ani… După câteva luni de suferinţă, în care starea i s-a degenerat rapid, în ciuda eforturilor familiei de a-l proteja, destinul implacabil, acelaşi pentru toţi, şi-a scris ultimul episod în cazul său!
Despre Mihai Cristache
Cei care l-au cunoscut bine pe fostul oficial petrolist au rememorat episoade “de poveste” cu acesta în prim plan. Jurnalistul Adi Dobre – finul său – este doar unul dintre aceştia. Iată mesajul acestuia, care completeză imaginea celui trecut în nefiinţă: “A scris o pagină importantă din istoria echipei de fotbal Petrolul Ploiești, o istorie în care și-a câștigat definitiv un loc. A fost unul dintre cei mai fanatici petroliști din câți am cunoscut în această viață. Și am cunoscut câteva zeci de mii. Vreo 15.000 doar, așa, dintr-o dată, la o întâlnire pe vechiul Stadion „23 August” într-o zi de 21 iunie 1995. Petrolul, cu o echipă formată aproape exclusiv din prahoveni, cucerea Cupa României, primul trofeu al galben-albaștrilor după o pauză de aproape trei decenii.
Ca jucător a prins câteva meciuri la Petrolul. Nu a putut mai mult, deși nu a fost un fotbalist rău. Și-a desăvârșit însă dragostea pentru echipa de suflet devenind unul dintre conducătorii ei. Ar fi făcut pentru Petrolul orice. Nu exagerez, atenție, orice. E greu de imaginat în condițiile de azi. Dragostea noastră comună a reprezentat principalul motiv pentru care l-am ales să-mi fie naș de cununie. El, tatăl meu, dar și alții m-au făcut să iubesc Petrolul așa cum nu am crezut vreodată că o pot face.
A fost despărțit cu brutalitate de Petrolul, la puțin timp după succesul din Cupa României de care vorbeam, și a suferit pentru asta.
A râs, a plâns, a murit și a înviat pentru Petrolul. Acum a murit iarăși și nu va mai învia… Din păcate…”
Trupul neînsuflețit este depus la Biserica Sfântul Spiridon , iar slujba de înmormântare va avea loc mâine, la prânz, la Cimitirul „Viișoara”.
Întreaga suflare fotbalistică prahoveană, Asociaţia Judeţeană de Fotbal, clubul Petrolul Ploieşti transmit, pe această cale, condoleanţe familiei îndurerate!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Activitatea sa la Metalul Plopeni, club unde a pet
recut o bună perioadă de timp, a fost rememorată în cartea dedicată acestei echipe, scrisă de Constantin Dumitru şi Romeo Ionescu. Iată respectivul fragment:
