Specialiştii de la Penn State au descoperit, printr-un nou studiu, că un antioxidant natural, găsit în tărâțele de cereale, ar putea fi utilizat pentru conservarea produselor alimentare pe o perioadă mai îndelungată, înlocuind antioxidanţii sintetici utilizaţi în prezent de industria alimentară, potrivit eurekalert.org, preluat de Medlife.
”În prezent, există o presiune puternică în industria alimentară pentru înlocuirea ingredientelor sintetice cu alternative naturale, iniţiativa pornind de la consumatori. Aceştia doresc ca etichetele să fie corespunzătoare şi că ingredientele sintetice chimice să fie eliminate deoarece unele au un nivel ridicat de toxicitate”, explica Andrew S. Elder, doctorand în ştiinţa alimentelor.
Oamenii de ştiinţă au studiat o clasă de compuşi, numiţi alchilrezorcinoli, care se găsesc în grâu, secară şi orz şi care, în mod natural, previn apariţia mucegaiului şi bacteriilor pe cereale. Astfel, cercetătorii au încercat să afle dacă ar putea păstra şi alimentele în acelaşi mod din punct de vedere chimic.
Industria alimentară foloseşte şi uleiuri bogate în acizi graşi omega 3. Adăugarea acestor uleiuri sănătoase în alimentele care în mod normal nu le conţin ar putea stimula consumul, fiind un lucru benefic. Totuşi, aceste uleiuri bogate în omega 3 au o durată de depozitare mai scurtă, astfel că alimentele se strică mai repede.
”Majoritatea oamenilor consuma omega 3 din surse marine. Pe măsură ce se descompun, mirosul şi gustul devin asemănătoare peştelui. Consumatorii aruncă produsele şi le evita pe viitor, lucru ce duce la o pierdere economică”, explica Elder.
Antioxidanţii sunt compuşi care încetinesc ritmul în care se degradează acizii graşi omega 3, păstrând beneficiile lor şi prevenind alterarea rapidă a alimentelor.
”Nu există multe alternative naturale pentru antioxidanţii sintetici. Noi asta încercam să facem, să găsim antioxidanţi naturali care pot conserva produsele alimentare mai mult timp”, adăugă Elder.
Potrivit unor studii anterioare, alchilrezorcinolii pot contribui şi la protecţia împotriva cancerului, fiind aditivi naturali ideali. Aceştia provin din stratul de tarate al cerealelor, pe care producătorii îl folosesc, în mod normal, pentru a hrăni animalele.
Echipa a dezvoltat o tehnică de extragere şi de purificare a alchilrezorcinolilor din taratele de secară, iar apoi au analizat cât de bine au reuşit să conserve uleiurile bogate în omega 3 în emulsii, unde două fluide nu se amesteca niciodată complet, cum ar fi oţetul şi uleiul. Specialiştii au ales această secţiune deoarece majoritatea oamenilor consuma aceste uleiuri că emulsii, că de exemplu sosurile pentru salate.
Care au fost rezultatele?
Alchilrezorcinolii au acţionat exact ca şi antioxidanţii în emulsie, prevenind alterarea uleiurilor omega 3. Mai apoi, i-au comparat cu doi antioxidanţi folosiţi în industria alimentară, unul natural, adică vitamina E şi unul sintetic, adică hidroxitoluben butilat. Totuşi, alchilrezorcinolii nu au fost la fel de eficienţi.
Totuşi, specialiştii spun că o posibilă cauză ar putea fi ca extractele nu au fost complet pure. De asemenea, au folosit un amestesc provenit de la mai multe tipuri de cereale, având structuri moleculare diferite.
”Încercam să identificăm antioxidanţii naturali care sunt prietenoşi cu consumatorii, care sunt siguri şi eficienţi şi sperăm că într-o zi vor exista mai multe opţiuni pentru industria alimentară”, concluzionează Elder.
