Florin Tanasescu
Io știu, pretenaș din Haimanale, că este corect a scrie “Văz enorm și simţ monstruos”, dar de-afurisit ce sunt, nu vreau să te citez corect. Știi de ce ? Fiindcă “M-am născut într-un salcâm/ Într-un cuib de ţară/ Și de-al dracu ce-sunt și eram/ Vreau să mor afară”. Deci, scriu “Văd enorm și simt ca un prost”.
Caragiale, care ţi-ai bătut joc de Eminescu (“În naivitatea lui, el îmi povestea de dragostea pentru Veronica, iar eu îmi mușcam limba să nu râd cât de prost e. Eu mă iubeam cu ea”), nu ai autoritatea morală să critici moravurile zilei de azi. Azi mai mult decât ieri, și mâine, mai mult decât azi, sunt mai grele.
Nea Ioane, mie îmi vine să urlu și să strig, ca ultrașii de pe stadioane, “Luca, Luca, lasă-ne, lasă-ne !” Nu de alta , dar aud mereu, mereu, mereu, că ești mai actual ca oricând, ceea ce-i o mare prostie. Cât “roata carului”. Eu cred că veșnicia prostiei, a nesimţirii și a tembelismului s-a născut aici.
“De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece” ? Nu, acum se zice “ Interlopii să ne judece”. Adică “toţi ţiganii din Raionu’ și cei din Pantelimonu’”, care nu se mai vaită că “stau la trei sute de capace”, ci sunt mai liberi decât “Pasărea Colibri”. Deci, nu cred că “Ploaia care va veni le va spulbera pe toate”, ci sunt convins că “Sfârșitul e aici”.
Luca, Luca, Luca, lasă-ne! Ești mai anacronic decât o pendulă stricată. Și știi de ce? Fiindcă unii născuţi în zodia nenorocului și a rockului – “Scorpions” – mă întreabă: “Te-ai gândit că adiind vântul schimbării/ Copii visează ?”. Iar eu le răspund cu vorbele lui Tudoar Vianu, mai actuale decât ale matale: “Aștept să treacă nedreptatea, copii!”.
Da, sunt frustrat. Apelativul ăsta-mi place! Da nu-mi dă pace ! Monsieur Goe e mai în centrul atenţiei decât un laureat olimpic, coana Miţa se scobește în nas, iar jupân Dumitrache a prins al cincilea mandat de parlamentar, chit că are patru clase. Deci, trăim înt-o ţară frumoasă și furtunoasă, în care se face mult zgomot pentru nimic.
Da, Caragiale, lasă-ne, lasă-ne! Lasă-ne-n durerea noastră! Ai scris “Conu Leonida” faţă cu reacţiunea așa, la mișto, iar acum lucrurile au luat o turnură tragică. Vezi matale, istoria noastră se repetă invers acum: mai întâi derizoriu și- apoi tragic. Poţi fi și Robespierre în ţara asta, că tot sfârșești la ghilotină dacă treci pe culoarea roșie a semaforului. În schimb, dacă furi un milion, ești liber ca pasărea cerului. Dacă violezi o minoră, beneficiezi de circumstanţe atenuante (“Onorată instanţă, tânăra era îmbrăcată în minijup, avea și decolteu, deci cum să reziste clientul meu ispitei?”) și te alegi cu arest la domiciliu, în cel mai rău caz. Și, ca să vezi tupeu, “Vinovaţii fără vină (cum ar fi morţii de la «Colectiv») vor să se facă lumină”. Apropo, ai cont pe Facebook? N-ai! Deci, iar ești depășit, fiindcă o lume minunată nu poţi găsi decât acolo. O lume în care tot Scorpionșii întreabă pe reţeaua de socializare: “Te-ai gândit că ne putem avea ca fraţii?”
Cum bre, nene Iancule, n-ai auzit de “Scorpions”? Păi, ce Doamne iartă-mă!, păzești pe-acolo, pe la Berlin, unde-ţi faci veacul? Este un partid – pardon, o formaţie germană – care se roagă să le cadă un înger din Cer (“Send me an Angel”). Iar nouă ne cad numai belele – preţuri scumpite la gaze, lumină, impozite, paraimpozite și penalizări la penalizări.
Da, bre, Caragiale, lasă-ne, lasă-ne! Nici titlul corect n-ai știut să-l pui la o telenovela mioritică, corect fiind nu “O scrisoare pierdută”, ci o “ţară pierdută”. Așa că, în loc de „văz enorm și simţ monstruos”, prefer sfatul compatioţilor tăi, heavy – metaliști, născuţi în Germania.
Anume: “Închide ochii și vei afla ieșirea din întuneric!”.
