Florin Tănăsescu
Aflat la schi pe un culoar favorabil din Poiana Brașov, Klaus face slalom uriaș. Adică christiane. Cum, nu știţi ce înseamnă asta ? Mersul în zig- zag, printre sepepiști deghizaţi în jaloane și problemele ţării. Lumea aplaudă.
Bolândul, aflat într-al noulea cer că-i ridicat în slăvi, nu-i atent la drumul spre finiș de mandat și îmbrăţișează o jaloancă. (Femininul folosit de ministrul Educaţie la jalon). Era Olguţa Vasilescu.
Nătăvala prezidenţială cade peste ea, ceea ce n-o deranjează prea tare pe mândra de dincolo sau de dincoace (depinde din ce unghi și partid privești aspectul) de Guvern.
Potrivit surselor noastre – securiști deghizaţi în oameni de zăpadă – între ei are loc următoarea discuţie șoptită:
– Klaus, de ce nu mă vrei ?
– Sunt om însurat, femeie !
– N-ai auzit de vorba aia oltenească “ Ochii-mi văd, pipota-mi cere postul de ministru la Transporturi?”.
Ajutat de șapte votanţi, Klaus se ridică, nu înainte de a șuiera: “Taci, muiere!”
Iohannis, pentru a mai câștiga 0,001 din intenţiile de vot ale românilor, trece la schi fond. Dă din beţe, trage ca la rame, gâfâie, transpiră, da’ tot pe loc rămâne. După cinci ore de stagnare – ceea ce n-ar fi o problemă, că a stat ea ţara 30 de ani în zona de retrogradare – nu mișcă gâtul, ci întreg corpul, precum lupul. N-am zis paznic la oi. Era ţinut pe loc tot de Vasileasca.
– Ce mai vrei, duduie ?
– Să fiu bătută-n cuie !
– Ce-ai, te crezi Ioana d’Arc? Și-n plus, n-am auzit de femeie răstignită !
– Io mi-s cam ţicnită. Vreau să fiu bătută-n cuie pe post guveramental.
Olga este luată cu forţa de sepepiști.
Fiindcă a pierdut startul, în campania schi – fondială – prezidenţială, Iohannis vrea să recupereze timpul și voturile pierdute. Încearcă săritura de la trambulină, cocoţându-se pe Vârful Omu. “Babele” de pe Platoul Bucegi se-nchină, alea de la deal se piaptănă, corporatiștii își fac semnul crucii invers, Smurdul e-n stand-by. Un negociator de la Uniunea Europeană aterizează cu o cursă charter la poale de munte, rostind și el în românește, după modelul lui Donald Tusk: “Werner, o să mori lângă Carpaţi, la poale de munte ! Ce-ai, ești într-o doagă ? Am citit din literatura voastră “Prăvale Baba”, a lui Ionel Teodoreanu. Deci, nu te arunca !”
Iohannis, după ce că-i mut, devine și surd. Își ia avânt, alunecă, alunecă, alunecă, dar nu pe o doagă de butoi, ci pe două. Zboară, zboară, zboară deasupra a ceeea ce însemnă nevoi, scandal și tevatură-n ţară.
Olguţa, aflată la sol, îl parafrazează pe Lucian Avramescu și cântă: “Iohannis, te-aștept s-aterizezi ca din cer/ Să-mi aduci un post în minister. Te-aștept ca și când/ Numai postul de ministru ar fi pe pământ”.
Președintele cade lat peste Olguţa. Intervine SMURD. Amândoi sunt luaţi pe targă și duși la spitalul de nebuni.
”Babele” de la Bucegi se roagă: “Scapă, Doamne, ţara asta, de
oamenii-ntr-o doagă!”.
